Cred și mărturisesc că fiecare din noi am trăit clipe în care voiam să mergem la Biserica și n-am reușit din anumite motive, mai mult sau mai puțin serioase.
Bineînțeles că nu poate fi considerat un păcat. Ceea ce mă întristează este faptul că din ce în ce mai mulți oameni încep să pună la îndoială rostul mersului la Biserică sau, mai mult decât atât, pun la îndoială folosul lui.
Biserica nu este numai Templul lui Dumnezeu, locul in care se savarsesc Sfintele Taine; ci si locul in care se da iertare de pacate, dupa cum spunea Sf. Ioan Hrisostom: “aici nu se trage la raspundere, ci se da iertare pacatelor”.
Exista încă încă două aspecte.
Biserica - Școală
In primul rand, putem spune ca este si o scoala, nu numai pentru ca ne invata sa fim oameni (in limba greaca cuvantul om “ανθρωπος”, este cuvant compus din «ανω»-ano= «sus» si «θρωσκω» throsko= privesc; deci traducerea este « privesc in sus»), invatand sa privesc in sus catre Tatal Ceresc; dar si pentru ca ne pune legatura cu cele doua poluri intre care ne miscam: Dumnezeu si omul de langa noi. Nu in ultimul rand si mai presus de toate ne invata sa iubim.
Este locul in care invatam sa traim cu adevarat, in clipa in care urmam pe Hristos Mantuitorul spunand: “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata..”. Deci mergand pe “calea” unde vom afla “Adevarul”, vom castiga “Viata”.
Este greu sa vezi progresul dupa o zi de scoala, dupa o singura lectie facuta si fara teme pentru acasa de rezolvat. Dupa ce urmezi toate clasele poti spune ca esti cat de cat pregatit pentru viata. Nimic nu este in zadar atata vreme cat il facem din tot sufletul.
Ca de obicei, exista o istorioara plina de talc in Pateric:
“Era odata un frate de Manastire ce se plangea din ce in ce mai mult, ca nu vede niciun folos pentru el sa ramana, ba din contra, l-ar ajuta sa parasesca comunitatea monahala si sa se intoarca-n lume.
Ca sa se impace cu el insusi, merge la un batran si-i spune:
– Parinte, am incercat sa fiu un bun crestin, am avut ravna la inceput si am ajuns pana aici. Acum insa nu numai ca am oboist, dar nu vad niciun progres! Ci din contra, am ajuns la concluzia ca-mi pierd timpul…
Batranul il priveste cu blandete si-I spune:
- Vrei sa faci ceva pentru mine inainte de a pleca?
- O sa incerc, raspunse fratele.
– La noi in magazine dupa usa se afla un butoi. Iti voi da o sita de-a mea ruginita si vreau sa te rog ca mergand la rau in fiecare zi sa iei si apa cu sita. Ca trebuie sa umplem butoiul cu apa. Accepti?
– Da, zise tanarul gandindu-se totusi ca nu este nici o sansa sa reuseasca sa stranga apa. Dar curios fiind, a acceptat.
Dupa o luna de zile in care a mers in fiecare zi la rau si a carat apa cu sita, deznadajduit merge la batran sa-l instiinteze ca in zadar s-a straduit, in butoi nu era apa!
– Parinte, iertati. In zadar m-am ostenit! Ca si pana acum dealtfel… in butoi nu e apa!
Batranul calm si senin il intreaba:
– Sita ai adus-o?
– Da. De ce?
– Bine, butoiul nu l-ai umplut, dar sita cum este?
Si fratele ramane uimit…
– E curata!
– Asa si noi - continua batranul - mergand la biserica continuu, ne curatam pe noi prin Harul Duhului Sfant impartasit prin slujbe. Nu putem strange nimic, caci in mintea noastra nu incape Taina Credintei; faptul ca nu putem pastra Harul, nu inseamna ca nu ne invata ceva, nu ne curateste”.
Biserica - Spital
In acelasi timp, poate fi si spital.
Intr-una dintre vizite facute de Mantuitorul ca invitat la un ospat, fariseii Il judecau pentru comportamentul avut, iar El le spune: “nu am venit sa-I chem la pocainta pe cei drepti, ci pentru cei pacatosi… nu au nevoie de doctor cei sanatosi, ci cei bolnavi…”.
Asa si noi, care ne simtim bolnavi sufleteste si trupeste, dam ascultare cuvantului Lui si ne indreptam catre locul in care ne putem vindeca si invatam sa ne tratam duhovniceste. Iar ca tratamentul sa dea rezultate este nevoie sa-l facem ceva timp. Nu cred ca exista doctor care sa te vindece de la prima vizita, sau cu o singura pastila…
Din pacate auzim cateodata “…a, nu-i nevoie sa merg si eu ca mi-am trimis nevasta! Sau copilul…” E bine si asa, dar cand ai temperatura tot la fel trimitem pe ceilalti? Sau mergem noi de frica sa nu ne fie si mai rau, sa ne insanatosim…?!
Nadajduiesc ca sunt putini cei ce se simt sanatosi si nu au nevoie de tratament duhovnicesc, dar noi ceilalti sa continuam tratamentul prin lectiile luate din slujbele savarsite in Biserica.
Autor: Arhim. Siluan Visan
Sursa: crestinortodox.ro
