Imaginați-vă o explozie mare, la o altitudine de 1 km. Imaginați-vă un avion în fum. Imaginați-vă bătaia motorului: Clank, Clank, Clank, Clank, Clank, Clank, Clank. Un suntet teribil. Eu aveam un loc unic în acea zi – 1D. Eram singurul care putea vorbi cu însoțitorii de zbor. I-am privit cu îngrijorare, iar unul dintre ei a spus: „E în regulă, probabil e o pasăre.” Pilotul între timp a schimbat direcţia avionului, nu am reuşit să ne îndepărtăm prea tare de la aeroport. Manhattanul era încă vizibil. Două minute mai târziu, s-au întâpmplat trei evenimente.
Pilotul a nivelat cursa aeronavei de-a lungul râului Hudson. De obicei are altă rută. Şi …a oprit motorul.
Acum, imaginați-vă că sunteți într-o avion în tăcere deplină.
După care pilotul a spus trei cuvinte, cele mai grele cuvinte din viața mea - „pregătiţi-vă pentru o coliziune.” Către însoţitoarea de bord nu aveam întrebări. I-am văzut ochii, erau plini de groază. Viața s-a sfârşit...
Deci, vreau să vă relatez ce am învățat pentru mine în ziua ceea. Sunt trei lucruri. Am învățat că lucrurile se schimbă în viaţă într-o fracțiune de secundă. Fiecare avem o listă cu ceea ce dorim să reușim în viață, eu mă gândeam la acei cu care am vrut să vorbesc, dar aşa şi nu am făcut-o, la acei cu care am vrut să mă împac, dar așa și nu am făcut-o, la acele lucruri pe care am vrut să le încep a le face, dar aşa şi nu am reuşit. Când îmi reaminteam mai apoi despre aceste gânduri mi-a apărut o analogie: „Eu am colecţionat vin de proastă calitate.” Și dacă vinul este gata şi am cu cine să-l servesc, atunci trebuie să-l deschid.
Nu mai vreau să amân nimic .. Și această hotărâre a schimbat foarte mult în viața mea.
A doua lecție pe care am primit-o – în momentul când avionul în mod miraculos nu a atins podul George Washington, este faptul că îmi pare rău de multe lucruri. Am trăit o viață bună. Cu toate erorile umane, am încercat să devin totuşi mai bun. Dar, mi-am dat seama ca am și cedat adesea sub influența „ego-ului”. Și mi-a părut rău pentru timpul petrecut fără rost, dar nu alături de cei dragi mie. M-am gândit la relația mea cu soția, prietenii, cunoscuții. De atunci am decis că trebuie să scap de negativul din viața mea. În prezent ea nu e perfectă, dar mult mai bună. Deja de doi ani nu am mai avut conflicte cu soția. Ceea ce e minunat. Eu nu mai încerc să fiu cel care are dreptate. Vreau în schimb să fiu fericit.
Al treilea lucru pe care l-am învățat atunci când a început în capul meu numărătoarea inversă – 15, 14, 13 … şi apa a început să se apropie... M-am gândit – „Te rog, explodează o dată!”. Eu nu vreau ca nava să se împrăştie în 20 de bucăți, ca în folmele documentare. Iar în timp ce eram în cădere continuă, am realizat că nu îmi este frică să mor.
De parcă m-aş fi pregătit pentru asta întreaga viață. Dar totuşi îmi era trist. Eu nu vroiam să plec, mie îmi place viața. Și această tristețe s-a încorporat într-un singur gând – eu îmi doream doar una. Îmi doream să văd cum vor creşte copiii mei...Și o lună mai târziu, eram la concertul fiicei mele, ea este elevă în clasa I-a, nu e o actriţă strălucită …… încă.
Și eu m-a simţit extraordinar, și am plâns ca un copil. Şi pentru mine acesta a devenit sensul vieții. Și îmbinând cele două evenimente, am tras concluzia că este foarte important în viața mea de a fi un tată bun. Cel mai important, şi poate singurul meu scop în viață este de a fi un tată bun.
Am primit un cadou minunat de a supraviețui în acea zi. Şi nu doar atât, am avut posibilitatea de a privi în viitor și de a mă întoarce pentru a-mi schimba viaţa. Vreau să vă rog pe toţi acei care călătoriţi cu avionul, să vă imaginați doar că acestea s-ar putea întâmpla cu dumneavoastră. Oare cum v-ar fi afectat?
Ce aţi încerca să faceţi din ceea ce în mod constant amânaţi, deoarece credeți că aveți o mulțime de timp? Ce ați schimba în relația cu familia și cu negativul din ea? Si cel mai important, faceţi totul ce ar trebui pentru a fi un părinte bun?
sursă www.pravmir.ru
traducere şi adaptare Natalia Lozan
