Sfântul Ierarh Vasile cel Mare este unul dintre cei mai importanți părinți ai Bisericii Ortodoxe, fiind totodată și unul dintre cei mai mari teologi creștini. El este sărbătorit în calendarul ortodox de două ori: o pe data de 1/14 ianuarie, data trecerii la Domnul, și pe 30/ ianuarie/12 martie împreună cu Sfântul Grigorie Teologul și Ioan Gura de Aur.
Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, s-a născut în Pont în jurul anului 329. A avut patru surori și cinci frați, din care cinci au devenit sfinți în calendarul Bisericii Ortodoxe. Doi dintre frații săi au ajuns episcopi: Grigorie de Nissa și Petru II de Sebaste, iar sora sa, Sfânta Macrina cea Tânără, a ajuns un model de viață ascetică. Vasilie, Emilia, părinții Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, sunt cinstiți și ei ca sfinți în calendarul ortodox.
Educația Sfântului Ierarh Vasile cel Mare
Temelia educației Sfântului Ierarh este pusă de tatăl său, Vasilie, și dezvoltată de către unul dintre profesori de retorică ai Sfântului Vasile, din Neocezareea, în Pont, de bunica sa Sfânta Macrina cea Bătrână și de profesorul său Sfântul Grigorie Făcătorul de Minuni.
A studiat la Cezareea Capadociei, la Constantinopol și Atena, însușindu-și tot ceea ce era mai bun din cultura păgână. În anul 356 revine pe meleagurile natale și devine profesor de retorică.
Convertirea și monahismul
Sub influența sorei sale Macrina, Vasile se apropie mai mult de biserică, iar episcopul Cezareii, Dianius, care îl aprecia deosebit de mult, îl încurajează să accepte o slujbă bisericească. În căutarea căilor spre perfecțiune, Vasile vizitează multe mănăstiri din Egipt, Siria, Palestina și Mesopotamia. La întoarcerea în Pont, el înființează o mănăstire pe malul Iris-ului. Scrierile sale din acea perioadă pun bazele vieții monahale sistematice și de aceea Sfântul Vasile este considerat părintele monahismului oriental.
Sfântul Ierarh Vasile cel Mare înființează primele spitale – crucea roșie
Sfântul Ierarh Vasile cel Mare a fost un practicant prin excelentă a milosteniei. Dragostea sa față de semeni s-a concretizat mai ales în așezământul filantropic, numit de credincioși "Vasiliade". Acest așezământ a fost construit la marginea Cezareei. Aici au fost adunați cei înfometați și abandonați, spre a fi hrăniți. Potrivit cercetătorilor arheologice, în aceste "Vasiliade" din timpul Sfântului fiecare boala își avea rezervată clădirea și personalul necesar pentru îngrijire.
Sfântul Ierarh Vasile cel Mare devine arhiepiscop al Cezareei Capadociei
A fost ales Arhiepiscop al Cezarei în anul 370, în vremuri grele pentru Biserică, atunci când ereticii lui Arie și Macedonie (doi eretici care încercau să impună în cultul bisericii anumite învățături greșite) izbutiseră să aibă de partea lor pe însuși împăratul Valens. Sfântul Vasile a dus o luptă aprigă, cu scrisul și cuvântul, pentru apărarea dogmei Sfintei Treimi. De aceea și-a atras mânia împăratului și a suferit multe prigoniri din partea lui. Lucrarea sa teologică și spirituală a fost continuată de fratele său mai mic, sfântul Grigorie de Nissa.
Trecerea la cele veșnice ale Sfântului Vasile cel Mare
Sfântul Vasile cel Mare a trecut la cele veșnice pe 1/14 ianuarie 379, în Cezareea Capadociei, iar la înmormântarea sa participă mulți creștini, evrei, păgâni, localnici și străini, ca dovadă a marii sale popularități.
Mâna stângă a Sfântului Vasile cel Mare se află neputrezită într-o raclă de argint post-bizantină, în interiorul căreia o altă raclă specială, aurită, permite vederea prețioasei sale moaște. Racla aurită prezintă pe partea de sus înfățișarea Marelui Vasile, cu inscripția: Sfântul Vasile. De jur împrejur, racla oferă o inscripție consacrată care, după cât permit fotografiile, se citește astfel: "Mâna Marelui Vasile, afierosită de împăratul Nichifor în anul…".
Capul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare - Mănăstirea Marea Lavră - Muntele Athos.
Mana dreapta a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, se afla în sala în care se întrunește Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei. Racla în care sunt păstrate, cu mare evlavie, Sfintele Moaște, poartă următoarea inscripție: "10 februarie 1849".
Mai înainte de a ajunge în posesia Bisericii Ortodoxe a Greciei, cinstitele Moaște ale Sfântului Vasile cel Mare s-au aflat în Mănăstirea Sfântul Pantelimon, din Mitropolia Nicomidiei. Pe locul orașului antic Nicomidia se înaltă astăzi orașul industrial Izmit, aflat în golful Astakinos, la o distantă de aproximativ o sută de kilometri de Istanbul (Constantinopol), spre Ankara, în Turcia.
În vara anului 1921, orașul Nicomidia a fost atacat și cucerit de trupele conduse de Mustafa Kemal Ataturk. Toți grecii ortodocși au fost alungați. Obștea din Mănăstirea Sfântul Pantelimon, care se afla lângă reședința Mitropoliei Nicomidiei, a fost supusă exilului. Astfel, în ziua de 26 iunie 1921, tot tezaurul bisericesc și cultural al mănăstirii și al Mitropoliei a fost împachetat și așezat în mai multe cufere din lemn.
Cuferele cu tezaurul creștinilor din Nicomidia au fost încărcate pe nava de război "Kilkis", care se afla ancorată în portul Prinkipo. Puțin mai târziu, acestea au fost mutate pe nava "Averof". În cufărul cu numărul "7", printre alte obiecte sfințite de mare valoare, se aflau și doua comori inestimabile: racla de argint cu Moaștele unor Sfinți Mucenici arși în Nicomidia și racla cu Mână dreaptă a Sfântului Vasile cel Mare.
În data de 14 octombrie 1922, toate cuferele au fost predate arhimandritului Gherman Rumbanis, secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei. Apoi, în data de 17 octombrie 1922, când acestea au ajuns în Atena, ele au fost așezate în Biserica Sfântul Andrei, aflata lângă Palatul Sinodal. Doar cele doua racle cu Sfinte Moaște și vasul cu Sfânt Mir au fost așezate într-alt loc, special rezervat acestor lucruri sfinte.
În cele din urma, toate obiectele liturgice ale Mitropoliei de Nicomidia au fost așezate în Muzeul Bizantin aflat în Atena. Doar vasul cu Sfântul Mir și raclele cu Sfintele Moaște au fost lăsate în purtarea de grija a Sfântului Sinod.
Astăzi, cinstitele Moaște ale Sfântului Vasile cel Mare (mâna dreaptă) se afla așezate tot în racla lor originală, confecționata din argint și frumos împodobită în data de 10 februarie 1849, după cum scrie pe marginea acesteia. Racla este păstrata în sala în care se întrunește Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei și este scoasă, spre închinare, cu ocazia unor mari praznice bisericești.
Moaștele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare în România
Părticele din moaștele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare se află la:
- Mănăstirea Mihai Vodă, din București;
- Biserica Stavropoleos, din București;
- Biserica Rusă, din București;
- Biserica Paraclisului Patriarhiei, din București.
VASILE - Vasile nume de familie sau prenume masculin, a cărui etimologie neogrecească (βασιλιϰά, βασιλίσϰος) foarte răspândit în toată lumea creștină, provine din grecescul basileios, care la rândul lui stă în legătura cu basileos, "rege", "împarat", "bazileu". Latinii l-au redat prin Basilius.
În Antichitate, conducătorul tribului sau al ginții era numit basileu, apoi cuvântul a fost folosit pentru suveran și în Imperiul Bizantin pe împărat. Datorita semnificației, numele de Vasile este legat de termenul "biserică", de la cuvântul "basilike", care inițial însemna edificiu public ridicat pe cheltuiala imperială, loc de adunare, de judecată sau bursă comercială. Ulterior, fiind foarte bine conservate, aceste edificii au devenit lăcașuri de închinăciune lui Dumnezeu. Alături de Ion, Gheorghe sau Dumitru, numele de Vasile este unul dintre cele mai populare nume de la noi din tară, fiind pur romanești și cu vechime pe teritoriul țării noastre.
Scrierile Sfântului Ierarh Vasile cel Mare
Cea mai cunoscută dintre scrierile sale este Liturghia care îi poartă numele. Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se oficiază în Biserica Ortodoxa de zece ori pe an:
- în primele cinci duminici ale Postului Mare;
- în Joia și Sâmbăta din Săptămâna Patimilor;
- pe 1/14 ianuarie de Sfântul Vasile;
- pe 5/18 ianuarie în ajunul Bobotezei;
- pe 24 decembrie/6 ianuarie în ajunul Crăciunului.
De la Sfântul Ierarh Vasile cel Mare ne-au rămas scrieri importante:
- Dogmatice
- Contra lui Eunomiu, conducătorul anomeilor, în care prezenta arianismul ca pe un pur raționalism – o lucrare scrisă în jurul anului 364, în cinci cărți.
- Ascetice – cum sunt Învățături morale
- Regulile mari;
- Regulile mici;
- Despre judecata lui Dumnezeu;
- Despre credință.
- Omilii și cuvântări
- 9 omilii la Hexaemeron, care explică crearea lumii și toate fenomenele legate de actul creației pe zile;
- Liturgice, canonice, ori corespondență
- Liturghia Sf. Vasile cel Mare;
- Moliftele Sfântului Vasile cel Mare;
- Alte scrieri importante pentru învățătura bisericească.
Pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Ierarhe Vasile roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursa: pravila.ro
