Sfântul Voievod Ștefan cel Mare - ”atletul creştinătăţii” - aşa cum l-a numit papa Sixt al VI-lea, este sărbătorit luna aceasta în Bisericile din Moldova pe care le ocrotește.
La propunerea preotului --paroh Stanislav Atamanenco al bisericii cu hramul "Înălţarea Domnului", BPR „Mihai Eminescu” a găzduit în cadrul Taberei de Vară o activitate de suflet și spirit creștinesc, închinată Marelui Voevod.
Ștefan cel Mare, a luptat pentru apărarea dreptei credinţe, menire pe care a considerat-o sfântă şi pentru care şi-ar fi dat oricând viaţa, aşa cum arăta în scrisoarea pe care o adresa în 25 ianuarie 1475 tuturor principilor creştini ai Europei, după biruinţa dobândită împotriva turcilor, la Podu-Înalt, lângă Vaslui.
Ștefan cel Mare l-a avut ca duhovnic şi sfetnic pe Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, de la care a învăţat să fie un om al înţelepciunii şi dreptăţii, al iubirii şi iertării: „Te-am iertat şi toată mânia şi ura am alungat-o cu totul din inima noastră”, scria voievodul, adresându-se boierului său, Mihu, unul din cei care participaseră la uciderea părintelui său.
Ştefan cel Mare a murit pe data de 2 iulie 1504. Ștefan cel Mare a fost „îngropat cu multă jale şi plângere la mănăstirea Putna, care era de dânsul zidită. Atâta jale era de plângeau toţi, ca după un părinte al lor”.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe Ștefan cel Mare la 20 iunie 1992, Sfântul Ştefan fiind sărbătorit în fiecare an, pe data de 2 iulie.
Întrebând poporul adunat dacă este cu voia tuturor să le fie domn, i s-a răspuns într-un glas: „Întru mulți ani de la Dumnezeu să domnești”. Și a domnit, precum știm, 47 de ani, 2 luni și 3 săptămâni, luptând pentru apărarea hotarelor țării și a credinței strămoșești, a întregii creștinătăți, zidind cetăți militare, dar și cetăți ale sufletului, adică multe biserici și mănăstiri. În toate câte le făcea arăta dragoste, dreptate și mărinimie, neuitând nici o clipă pe vitejii oșteni, pe cei săraci și suferinzi, răsplătind și ajutând pe toți cu nețărmurită dragoste părintească.
Deși a fost încercat de numeroase suferințe: rana de la picior căpătată în lupta de la Chilia, moartea a patru copii și a două soții, trădarea unor sfetnici și multe războaie, nu și-a pierdut niciodată încrederea în Dumnezeu, ci și-a purtat crucea vieții sale cu răbdare creștinească, luptând cu dârzenie și iscusință desăvârșită împotriva dușmanilor țării și ai credinței.
Istoria mărturisește că evlaviosul Ștefan Vodă a trăit nu pentru sine, ci pentru țara și credința întregului popor. El aducea mulțumiri și laudă lui Dumnezeu, nu numai atunci când biruia, ci și atunci când era biruit, fiind, pentru mulți, un mare dascăl al pocăinței și un exemplu de fidelitate.
Marele Voievod a fost deopotrivă om al dreptății și al iubirii căință pentru greșelile săvârșite: „Te-am iertat, scrie măritul Voievod lui Mihu, și toată mânia și ura am alungat-o cu totul din inima noastră. Și nu vom pomeni niciodată în veci, cât vom trăi, de lucrurile și întâmplările petrecute, ci te vom milui și te vom ține la mare cinste și dragoste, deopotrivă cu boierii cei credincioși și de cinste”.
În așa mod trebuie să procedăm și noi, creștinii, inclusiv copiii...
Сopiii de la Tabără au ascultat cu sufletul la gură cele relatate de preotul --paroh Stanislav Atamanenco al bisericii cu hramul "Înălţarea Domnului", căruia îî MULȚUMIM mult pentru activitate și de dnul Igor Ghilaș, care cunoaște o sumedenie de istorii, legende, iar cu un har aparte a recitat copiilor versuri închinate Marelui Voevod.
Rezina pe bună dreptate se mîndrește cu Mănăstirea Țîpova, unde conform unor legende, aici domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare, s-a cununat cu Maria Voichiţa, frumoasa principesă din Valahia ... Si că spiritul acesteia în forma unei doamne în alb poate fi văzut noaptea. Sau că ar fi al fiicei acesteia - Marușca, care și-a găsit aici locul de odihnă.
Galina Davîdic, director
