Unde eşti, Doamne?

427

Icoana nu poate lipsi din viaţa creștinului, este o mărturisire a credinței în Dumnezeu. Doar că de multe ori le adunăm fără nici un rost, lipsindu-le de cinstea şi evlavia cuvenitită. Nu cantitatea icoanelor procurate ne apropie de Dumnezeu şi sfinţii Săi, ci dragostea pe care le-o arătăm. Acest adevăr vine să-l susţină şi următoarea întâmplare. 

Un tânăr a fost înrolat în armata sovietică (pe timpurile URSS) şi a fost repartizat într-un detaşament unde majoritatea erau musulmani sau necredincioşi. Băiatul a fost crescut de părinţi în dragoste faţă de Mântuitorul Hristos şi în armată a mers purtând la gât o mică cruciuliţă. Când ceilalţi au observat prezenţa crucii, au încercat să-l oblige s-o scoată. A fost bătut, umilit, dar nu a permis să i se scoată crucea. Dacă au înţeles că nu-l pot frânge pe această cale, l-au obligat să facă cele mai înjositoare şi grele munci. El încerca să-şi păstreze credinţa şi să nu cedeze.

Într-o noapte, semidezbrăcat, pe o ploaie rece, a fost obligat să descarce un camion cu cărbune. I s-a înterzis să meargă la culcare până va finisa.

După câteva ore de muncă, obosit şi îngheţat, s-a aşzezat pe pământ şi a început să plângă:

-Doamne, unde eşti? Te iubesc atât de mult, ştiu că şi tu mă iubeşti, dar de ce nu mă ajuţi? Sunt gol, murdar, îngheţat şi ud leoarcă. De ce nu eşti aici cu mine?

-Sunt cu tine! - a auzit un răspuns.

A privit în jur, dar nimic.

- Unde, Doamne?

- Chiar jos, la picioarele tale, şi mai gol, murdar, îngheţat şi ud.

Băiatul a privit în jos şi a văzut un ziar, într-adevăr ud şi murdar. L-a deschis şi a văzut o icoană a Mântuitorului.

A încercat să dosească ziarul, apoi l-a uscat şi a decupat icoana, a încleiat-o pe un cartonaş şi o păstra ca pe cel mai de preţ odor.

După cum a mărturisit el însăşi, această icoană i-a fost de mare ajutor şi atunci, dar şi când a revenit acasă.

***
Noi ce evlavie avem faţă de mulţimea icoanelor şi iconiţelor din casă? Astăzi avem foarte multe, dar prea puţină dragoste atât faţă de ele, cât şi faţă de Dumnezeu.

 

Natalia Lozan


Articole Asemănătoare
1536

Cel mai mare medicament

Când intră Hristos în inimă, patimile se mistuie. Nu mai poţi nici să înjuri, nici să urăşti, nici să te răzbuni, nici, nici… Unde să se mai găsească urile, antipatiile, osândirile, egoismele, frământările, întristările? Stăpâneşte Hristos şi dorul fierbinte după lumina cea neînserată. Acest dor te face să simţi că moartea este numai puntea pe […]

Articole postate de același autor
568

Fericirea ține doar de viitor?

Fiecare clipă a vieții noastre este un dar deosebit și ar fi minunat dacă am trăi-o la adevărată ei valoare. Cu regret, majoritatea dintre noi nu cunosc această bucurie a prezentului, fiind legați ori de anumite amintiri din trecut, pe care și-ar dori să le retrăiască, ori sunt în așteptarea unui viitor mai fericit. Dacă […]



Urmăriți-ne pe Facebook!