După moartea cuiva, cei apropiați vor să afle unde a ajuns sufletul acestuia. Femeile sunt cel mai mult interesate de aceasta. Dorința le este cunoscută de diavol și acesta le poate arăta că cel adormit e în stare bună, în haine albe…
Dar Sfinții Părinți interzic categoric să ne dorim a-l vedea pe cel adormit. De ce? Dacă îl vom vedea (așa cum ni-l arată diavolul) ca pe un sfânt, atunci vom înceta să ne mai rugăm pentru el, gândindu-ne că este în rai, dar, de fapt, nu este așa. De aceea, Domnul nu vrea ca noi să cercetăm unde sunt cei adormiți. Nu avem niciun folos din aceasta. Trebuie să ne rugăm, iar Domnul va ști ce să facă.
Se întâmplă uneori ca, pentru susținerea duhului, Domnul să ne descopere soarta sufletulor. Unei fete i-a murit tatăl și ea l-a văzut mort în vis. Atunci fata a început să se roage mult pentru el, până când i s-a arătat că înviază încetul cu încetul. Fata dădea pomelnic la Liturghie și după 40 de zile a văzut cum s-a ridicat, dar avea bube multe.
După alți câțiva ani de rugăciune, Domnul i-a descoperit că tatăl ei se vindecase de acele bube. După aceea s-a rugat din nou un timp, iar Domnul i l-a arătat pe tatăl ei în haine albe, spunândui:”Mulțumesc, fiică, pentru rugăciunile tale, pentru milostenie, pentru Psaltire și pentru tot binele făcut întru pomenirea mea.”
Din Ambrozie Iurasov – Îndrumar creştin pentru vremurile de azi, vol. 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2008, p. 199-200
