Nădejdea și munca. Munca nu în sensul prost, că ne ducem la cărat pietre neapărat. Dar să avem întotdeauna o ocupație. Omul ajunge să deznădăjduiască, pentru că s-a pierdut pe sine, am zis, pentru că nu-și mai găsește un rost.
Să începem a face ceva, orice: pictați, cântați, croșetați, să ai ceva de care ochiul tău să se bucure și celorlalți să le fie de folos. Și atunci, tu nu vei mai avea timp să lași loc acestui duh.
Din Ieromonah Savatie Baștovoi, Puterea duhovnicească a deznădejdii, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2014, p. 92
