„Smereşte-te şi vei vedea că nenoricirile tale se vor preface în odihnă…”

1602

„Sufletul trăieşte mult pe pământ şi iubeşte frumuseţea pământului; iubeşte cerul şi soarele, iubeşte grădinile frumoase, marea şi râurile, pădurile şi câmpiile; iubeşte sufletul şi muzica şi toate aceste lucruri pământeşti desfătează sufletul. Dar când cunoaşte pe Domnul nostru Iisus Hristos, atunci nu mai vrea să vadă nimic pământesc.”

„Tu zici: „Cutare e un criminal şi e bine să ardă în focul iadului”. Dar te întreb: „Dacă Dumnezeu ţi-ar da un loc bun în rai şi de acolo ai vedea arzând în foc pe cel căruia i-ai dorit chinurile iadului, nu-ţi va fi milă de el, oricine ar fi, chiar dacă e un duşman al Bisericii?” Sau vei avea şi tu o inimă de fier? Dar în rai nu e nevoie de fier. Acolo e nevoie de smerenie şi de iubirea lui Hristos, care are milă de toţi.”

„Mă rog Ţie, Milostive Doamne, dă tuturor noroadelor pământului să Te cunoască prin Duhul Sfânt.”

„…iubirea lui Dumnezeu e raiul desfătărilor în care trăia înainte de cădere părintele nostru Adam.”

„Când pacea lui Hristos vine în suflet, atunci el este bucuros să şadă ca Iov pe gunoi şi să-i vadă pe ceilalţi în slavă; atunci sufletul se bucuros că e mai rău decât toţi.”

„Tu zici: „Viaţa mea e amară”. Dar eu îţi voi spune sau degrabă Domnul Însuşi îţi spune: „Smereşte-te şi vei vedea că nenoricirile tale se vor preface în odihnă aşa încât te vei minuna şi vei spune: <<De ce mă chinuiam şi întristam atât altădată?>>“.”

„Sufletul celui smerit e ca marea: dacă arunci o piatră în mare, ea tulbură pentru un minut faţa apelor, după care se scufundă în adâncuri. Aşa se cufundă întristările în inima celui smerit, căci puterea Domnului e cu el. Unde locuieşti tu, suflet smerit? Cine viază întru tine? Şi cu ce te-aş putea asemăna? Tu arzi limpede ca soarele, dar nu te mistui şi încălzeşti pe toţi cu căldura ta. Al tău este pământul celor blânzi, după cuvântul Domnului. Tu eşti asemnea unei grădini în floare în mijlocul căreia e o preafrumoasă casă în care îi place Domnului să locuiască. Pe tine te iubesc cerul şi pământul.”

Extrase din cartea „Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei”, editura Deisis


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
64

Când Dumnezeu trebuie să-ți dea, te caută El, și-ți dă!

  Smerenia nu este o definiție. Smerenia este ceea ce-l învață pe om să stea în banca lui și să primească ceea ce i se cuvine. Adică când Dumnezeu trebuie să-ți dea, te caută El, și-ți dă! Nu trebuie să-l cauți, nu trebuie să-i ceri, trebuie să aștepți.. numai tu să meriți… Că așa se […]

Articole postate de același autor
72

Mitropolitul Vladimir la hramul Mănăstirii Ciuflea: Să petrecem Postul Mare în deplină împăcare unii cu alții

În Duminica lăsatului sec de brânză (a izgonirii lui Adam din Rai), premergătoare Postului Mare, de ziua hramului Sfintei Mănăstiri Ciuflea – Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron, ÎPS Mitropolit Vladimir a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în biserica istorică a acestui așezământ monahal. Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova i-au coliturghisit: PS Anatolie, Episcop de Cahul și […]