Radu Gyr – Metanie

1754

Doamne, fă din suferință, 
Pod de aur, pod înalt, 
Fă din lacrimă velință
Ca într-un pat adânc și cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte, 
Din căderi, urcuș alpin.

Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;

Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept, 
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept. 


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
2690

«Omule, eu ştiu că tu nu ştii să te rogi, roagă-te cum poţi, dar roagă-te adeseori!»

Uneori, părintele ne spunea despre întâlniri pe care le avusese pe când era în pădure, cu bătrâni sporiţi în rugăciunea inimii, şi despre trăirea duhovnicească a acelor bătrâni. Însă noi ştiam că, de fapt, nu era vorba de alţii, ci de Părintele Cleopa însuşi, care se smerea, nevrând să spună că el era acela, fugind […]

Articole postate de același autor
3584

Mit: „Căsătoria trebuie să înceapă de la o iubire nebună”

– Mulți, mai ales dintre tineri, cred că trebuie să te căsătorești doar atunci când există o „iubire nebună”, adică o patimă atât de puternică, încât rațiunea deja nu mai funcționează. O relație liniștită li se pare plisticos, insuficient de puternic pentru a întemeia o familie, iar o atitudine rațională în această situație este luată […]



Urmăriți-ne pe Facebook!