Radu Gyr – Metanie

4187

Doamne, fă din suferință, 
Pod de aur, pod înalt, 
Fă din lacrimă velință
Ca într-un pat adânc și cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte, 
Din căderi, urcuș alpin.

Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;

Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept, 
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept. 


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
6256

Când credeai că nu te văd, eu te vedeam

Acum câteva luni, un român de-al nostru, „băiat descurcăreț”, mi-a relatat o întâmplare trăită în Finlanda. – Mă pregăteam să trec strada, undeva în centrul orașului Helsinki. Semaforul arăta culoarea roșie, oamenii așteptau pe trotuar iar eu mă grăbeam. Nu venea nici o mașină așa că m-am hotărât să trec. M-am mai uitat o dată […]

Articole postate de același autor
4486

Fiți colaboratori ai lui Dumnezeu, ajutați-L să vă ajute

Pentru a avea cu altcineva o relație bună, o relație de dragoste, trebuie mai întâi să învățați să fiți independenți. Independența este necesară ca să simțiți cine sunteți cu adevărat, ce vreți cu adevărat, ca să vă găsiți eul adevărat, chipul lui Dumnezeu din sufletul vostru.             Despre vindecarea de dependență se pot scrie foarte […]