Rabdă totul până în sfârşit și te vei mântui!

425

"Cine va răbda până în sfârşit, acela se va mântui.” Dar avem ce răbda? În privinţa asta nimeni nu duce lipsă. Fiecare are un stadion mare în care poate să-şi antreneze răbdarea; înseamnă deci că fiecare are mântuirea la îndemână. Rabdă totul până în sfârşit și te vei mântui!

Trebuie, totuşi, să rabzi întru cunoştinţă; altminteri, poţi să rabzi și să nu tragi nici un folos.

Mai întâi, se cuvine să păzeşti sfânta credinţă şi să duci viaţă fără pată, după îndreptarul credinţei, iar păcatele ce s-ar întâmpla să le cureţi numaidecât prin pocăinţă.

În al doilea rând, primeşte tot ce trebuie să rabzi ca din mâna lui Dumnezeu, ţinând bine minte că fără voia lui Dumnezeu nimic nu se întâmplă.

În al treilea rând, având credinţa că tot ce vine de la Domnul este trimis de El spre binele sufletelor noastre, pentru toate dă mulţumită lui Dumnezeu fără făţărnicie: dă mulţumită pentru necazuri şi dă mulţumită pentru mângâieri.

În al patrulea rând, să iubeşti necazurile, fiindcă sunt mijloace puternice de mântuire şi să te sileşti a înseta de ele ca de o doctorie amară, însă vindecătoare.

În al cincilea rând, să ţii minte că atunci când a venit necazul nu îl poţi lepăda ca pe o haină strâmtă: trebuie să-l înduri. Este spre desăvârșirea ta.

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, 2011, p. 55-56


Articole Asemănătoare
493

Piotr Mamonov: Ce vrea şi doreşte omul? Să fie iubit!

Piotr Nikolaevici, aţi putea să ne povestiți pe scurt despre copilărie dvs, familie? Familia – este foarte importantă. Am crescut într-o familie foarte bună, în care mama şi tata se iubeau reciproc. Între ei se iubeau mai mult decât pe copii, nepoţi, apartamentul, serviciul… Ei îmi puteau spune: „Petea, avem nevoie să rămânem singuri, du-te […]

Articole postate de același autor
1647

De unde atâta nefericire?

De unde atâta nefericire? De la faptul că atmosfera în care unii copii au fost crescuţi a fost una dominată de răceală, nemulţumiri, reproşuri, certuri etc. De la faptul că părinţii le-au spus pe parcursul copilăriei, şi probabil şi mai târziu, când deveniseră adulţi, „vorbe părinteşti” de genul: ● Eu te-am făcut, eu te omor. […]