Protos. Hrisostom de la Man. Putna: „boala este o dezbinare care lucrează în interiorul nostru și din interior iese în afară”

301

Bucuria noastră începe de astăzi să se mărească, pentru că o dată cu această perioadă de 7 zile în care vom săvârși Taina Sf. Maslu cu 7 preoți aici, la noi, în mănăstire, se mărește și numărul dumneavoastră, și rugăciunile se înmulțesc, și inimile se simt iarăși aproape unele de celelalte, și noi ne mângâiem la gândul că efortul nostru, al creștinilor, nu va fi niciodată în zadar, pentru că atâta vreme cât mai sunt inimi care bat pentru ceilalți, atâta vreme cât mai sunt inimi care încă așteaptă mântuire și mângâiere de la Dumnezeul cel Viu, nădejde este și Duhul Sfânt nu se va depărta de la noi. 

Începem, așa cum am zis, această perioadă foarte intensă și foarte importantă pentru viața noastră duhovnicească, în care venim la biserică să ne tămăduim, venim să cerem lui Dumnezeu vindecare, pentru că Taina Sfântului Maslu, în special aceasta, se referă la vindecare. Dar, știm noi oare de ce boală suferim, știm noi oare dacă doar acest lucru îl așteaptă Dumnezeu de la noi: dacă am vrea să ne comportam ca niște copii cuminți? In primul rând ar fi bine să știm ce dorește Tatăl nostru de la noi, pentru că un copil adevărat, un fiu adevărat face toate spre bucuria tatălui, se gândește cum să-l bucure pe tatăl. Si, știți că în lume acum este dezbinare, știți că puterea celui rău s-a împânzit peste tot și că, așa cum zice Sf. Ap. Pavel, toată zidirea suspină și suferă până acum. Dar, totuși iată că sunt biserici pline, iată că sunt oameni care încă vin să se roage pentru ei și pentru ceilalți. Așa încât, dacă este așa cum zice Sf. Ioan Gură de Aur că Dumnezeu își alege oamenii lui pentru fiecare slujbă, și dumneavoastră ați fost aleși pentru această Sf. Taină, înseamnă că Dumnezeu v-a pregătit nu numai pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră, ci v-a ales pentru a vă trimite apoi în lume să dați mărturie că El este, că El există și că lucrează și că iubirea Lui nu s-a împuținat. Așa încât noi, dacă venim să ne vindecăm și ne rugam nu numai pentru noi, ne rugăm și pentru vindecarea celor dragi ai noștri sau celor care ne-au poruncit nouă să ne rugăm pentru dânșii, să ne gândim că suntem responsabili în primul rând față de Dumnezeu, în al doilea rand față de cei din jurul nostru și, în ultimul rând față de noi. Însă această vindecare pe care noi o căutam, începe din interior către exterior. Zice Sf. Serafim de Sarov, și, sigur știți, ați auzit acest cuvânt al lui: "adună pace în inima ta și mii se vor mântui în jurul tău". Așa încât, noi venim să ne vindecam dar ce este boala? O dezbinare care lucrează în interiorul nostru și din interior iese în afară. Cum spunem noi în Paraclisul Maici Domnului: "pentru păcatele mele cele multe se îmbolnăvește trupul și slăbește sufletul meu", așa încât păcatele sunt cele care atacă întâi, și păcatul zămislind aduce moartea, și această moarte lucrează din sufletul meu către trupul meu, și apoi se împânzește și la cei de lângă mine.

Să cerem de la Dumnezeu să ne vindece, înseamnă să cerem de la Dumnezeu să ne împace, să facă pace întâi în inima noastră, în jurul nostru apoi, și în toată lumea mai târziu. Pentru că, ați auzit în rugăciunile de mulțumire pentru Sfânta Împărtășanie că zicem: "să fie aceasta pentru iertarea păcatelor și pentru împăcarea sufleteștilor mele puteri". Orice boală se manifestă ca o dezbinare, ca o tulburare în suflet sau în trup. Tulburarea pe care o simțim și de care suferim în lume este o boală. Boala aceasta am venit să o biruim, boala aceasta dorim ca Dumnezeu să o vindece. Pentru că vedeți și dumneavoastră că, atunci când găsim un medicament, fie el sufletesc, fie el trupesc, acesta lucrează alinând. Si, noi Îi cerem lui Dumnezeu să ne aline, să ne mângăie, dar în primul rând să cerem lui Dumnezeu să facă pace în inima noastră, în duhul nostru spre împăcarea sufleteștilor mele puteri. Noi, una simțim alta gândim, una gândim alta spunem, una spunem alta facem. Suntem dezbinați, suntem tulburați și agitați. Dacă vrem să începem cu folos drumul acesta spre vindecare, trebuie să începem să ne asumam responsabilitatea de a începe să semănam cu Dumnezeu. Dumnezeu este pace, Dumnezeu este lumină, Dumnezeu este iubire. Dumnezeu vine aducând acel duh de familiaritate și de căldură.

Am trecut de jumătatea postului, mai avem doar două săptămâni până la venirea Mântuitorului pe pământ. Credeți că un copil se naște acolo unde este tulburare, credeți că un copil poate să trăiască în tulburare, poate să crească în ură? Acel copil are nevoie de iubire și de pace. Si, noi, cei care am fost chemați de Dumnezeu în biserică, noi cei care ținem, așa cum este expresia noastră: ținem acest post și așteptam cu nerăbdare venirea lui Hristos, să ne comportam altfel? Noi să nu ne străduim să facem pace în inimile noastre? Noi să nu ne străduim să facem pace în jurul nostru? Noi să nu-i băgam în seamă pe ceilalți? Noi să stăm nepăsători când ii vedem pe ceilalți agitați și tulburați și să nu încercăm câtuși de puțin să le alinăm durerea și tulburarea? Dacă sunt agitați nu înseamnă că sunt răi, înseamnă că sunt bolnavi. Dacă sunt cum spunem noi, răutăcioși și agresivi, asta arată o boală. Dumnezeu așa face? Dumnezeu când ne vede pe noi că suntem răi și neastâmpărați și neascultători, ne bate? De cate ori ați bătut dumneavoastră pe copiii dumneavoastră când vedeați că sunt neastâmpărați și neascultători, și de câte ori i-ați bătut când au înțeles că dacă vor fi răi dumneavoastră veți fi și mai răi, până când se vor potoli? De cate ori ați răsplătit copiilor dumneavoastră răul cu rău? Niciodată. Si dacă, așa cum spune Mântuitorul: "voi, care răi fiind știți să dați daruri copiilor voștri, cum nu vă va da Tatăl vostru cele bune, puțin credincioșilor?!"(cf. Luca 11, 13). Suntem puțin credincioși pentru că am uitat că responsabilitatea nostră este să semănam cu El, cu Tatăl care ne-a creat. Responsabilitatea noastră este și față de cei din lume. 

Noi venim la Sf. Maslu, venim la biserică și încercăm să găsim alinare, să găsim pace, liniște și chiar bucurie. Însă, când ieșim de aici uităm, uităm că Hristos se gândește și la ceilalți, uităm că Hristos își face griji pentru ceilalți care sunt rătăciți, uităm că Dumnezeu îi iubește și îi așteaptă și pe aceia. Si, Dumnezeu prin cine să lucreze, dacă nu prin noi? Dumneavoastră știți că dacă aveți printre copiii dumneavoastră unul mai neastâmpărat, mai recalcitrant sau mai știu eu cum, dar aveți și un copil bun, nu încercați să vă ajutați de acel copil bun pentru a-l întoarce pe cel rău, nu încercați să-i spuneți: "vorbește și tu cu fratele tău, că uite, el nu se comportă cum trebuie, eu i-am spus dar încearcă și tu, spune-i că-l aștept, cheamă-l, vezi că a fugit pe undeva pe afară, cheamă-l, spune-i că noi nu începem masa până nu vine el". Așa gândește un părinte, nu? Si noi gândim așa. Cu cât mai mult va gândi Tatăl vostru din cer!

Avem responsabilitate, frați creștini, nu numai pentru noi ci mai ales pentru cei din jurul nostru. Începem această perioadă foarte intensă de rugăciune și de smerenie, de umilință și de pocăință, însă să o începem așa cum se cuvine, să ne asumăm responsabilitatea și să cerem lui Dumnezeu să facă pace întâi în inimile noastre și apoi, pacea aceasta, să-L rugam tot pe El să o facă să lucreze și pentru alinarea bolilor celor din jurul nostru. Boli, pe care ei le conștientizează sau nu. Dacă ei nu conștientizează, nu este o scuză pentru noi să fim nepăsători. Dacă noi suntem păcătoși, nu avem scuză să fim nepăsători. Si, totuși, noi, aici, suntem cei care am înțeles că suferim de anumite boli, că suferim de o anumită îndepărtare și  înstrăinare de Dumnezeu și, conștienți fiind că suntem bolnavi, am venit să ne vindecăm. Așa încât nu avem scuză, frații mei, să nu împărțim și noi vindecarea și conștiința aceasta la ceilalți. Să ne rugam așadar ca Dumnezeu să facă să lucreze iubirea care este în noi de la botez, iubirea Lui pe care o căutam la fiecare rugăciune, să lucreze pentru împăcarea sufleteștilor noastre puteri și pentru mântuirea tuturor celor din jurul nostru, și să facă în așa fel încât toți să semănăm cu El, ca oamenii văzând faptele noastre cele bune să slăvească pe Tatăl care este în cer. Amin! 

sursa http://corortodox.blogspot.com/


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
2195

Ne pregătim de Postul cel Mare?

De luni, 14 martie, intrăm în Postul cel Mare. Însă pregătirea a început acum trei săptămâni, prin includerea cărții și a perioadei numită a Triodului. Această denumire vine din greacă și înseamnă „trei cântări”, deoarece canoanele ce se citesc la slujbe nu sunt ca în cealaltă perioadă a anului, grupate câte nouă, ci doar câte […]

Articole postate de același autor
1009

Puterea unei soţii credincioase de a îndrepta un soţ necredincios

Dacă femeia este mai sporită duhovniceşte decât bărbatul ei, atunci negreşit să-l îndemne şi pe el înspre aceasta, învăţându-l prin îndrumările şi exemplul ei. Sfântul Ioan Hrisostom este cel care o autorizează să îndeplinească acestă misiune. La un moment dat, după ce-i mustră cu asprime pe păstoriţii săi de parte bărbătească pentru trândăvia lor, îşi continuă […]



Urmăriți-ne pe Facebook!