Prin post conștientizăm apartenența noastră la trupul bisericii

4553

Postul, ca și orice lucrare de virtute, îl înfăptuim pentru noi înșine, și nu pentru Dumnezeu- în sensul în care, Dumnezeu nu are nevoie de acesta, pe cînd omul- care este bolnav și neputincios, găsește vindecare prin el.

Mai mulți oameni, în special tinerii, au obiecții referitor la necesitatea postului: ce folos aduce acesta, de ce trebuie să postim și ce înseamnă postul la care sîntem îndemnați. Desigur, părinții Bisericii ne-au oferit multe tîlcuiri atît duhovnicești, cît și practice privitor la post, în care ne explică de ce omul trebuie să-l respecte. Sfinții Părinți ne spun, că prima poruncă, pe care Dumnezeu i-a dat-o omului este cea cu privire la mîncare. Atunci cînd Dumnezeu i-a spus lui Adam și Evei, că pot să mănînce din toți pomii din rai, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănînce-nu este altceva, decît porunca despre post. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu i-a interzis omului să mănînce dintr-un anumit pom, ci să respecte porunca dumnezeiască.

Esența încălcării poruncii, este într-o măsură mai mică legată de mîncare. Sensul acesteia rezidă în ascultarea, pe care omul trebuie să o aibă față de Dumnezeu.

Însuși Hristos ne-a dat exemplu de postire, atunci cînd a postit 40 de zile și nopți în pustiul Iordanului. Anume în acea atmosferă de post și meditație, Hristos a biruit diavolul, care a venit să-l încerce prin trei mari ispite.

Odată, noi împreună cu niște preoți de la muntele Athos, mergeam în autobuz spre Tesalonic. Înaintea mea stăteau doi preoți, din altă mănăstire; unul era mai modern, să-i spunem așa, iar celălalt mulți ani la rînd nu părăsea sfîntul Munte. Ambii erau rîvnitori, oameni simpli, ce respectau întru totul stilul vechi într-un mod destul de fanatic. Călătoream deja, de 3-4 ore, și unul dintre ei i-a oferit celuilalt o bomboană, la care acesta întreabă:

– Dar nu sînt cu lapte?

-Servește, binecuvîntatule!,,Bomboane cu lapte,,-ce pot fi acestea, bomboane cu lapte? Mănîncă, nu au nimic.

Din nefericire pentru colegul său de călătorie, acela a început să citească compoziția. Erau diferite ingrediente, și mai era scris că, bomboana conține 0,01% de subprodus de lapte, ceva de genul acesta. Atunci s-a început o astfel de furtună în autobuz: strigăte, reproșuri, ceartă: omul a încălcat postul din cauza unei 0,01% de subprodus de lapte...

Mulți oameni, se afundă prea tare în această problemă, și dacă o fac din intenție bună, de severitate- este bine. Omul, însă, nu trebuie să fie extrem de scolastic, altfel creăm o impresie greșită altor oameni, care sînt în afara Bisericii, de parcă cel mai important este acel pic de lapte, uitînd de fapt de esența reală a postului.

Este important, că prin post omul înțelege apartenența sa la trupul  Bisericii: Biserica este ca un tot întreg, de Creștinii care se roagă într-un duh, țin post în aceeași perioadă, și în același mod. Acum este perioada postului, iar dacă aparținem trupului Bisericii, înseamnă că sîntem parte a acestui trup, și ce face tot trupul aceasta trebuie să facem și noi.

sursa pravoslavie.ru

traducere şi adaptare Olga Armaş

 

Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
6841

Postul adevărat nu înseamnă lipsă, ci bogăţie

În lumea noastră înrobită plăcerilor trupeşti, postul nu prea are trecere. Chiar unii oameni care se consideră credincioşi nesocotesc cu totul posturile sau le reduc la cât mai puţin cu putinţă. Ba unii chiar încearcă să-şi justifice „biblic“ indolenţa, citând un cuvânt al Mântuitorului: „Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea […]

Articole postate de același autor
4660

«Părinte, eu sunt de vină, al meu este păcatul, la mine este rana»

De multe ori, la spovedanie, când fraţii spuneau că îi luptă patimile trupeşti, Părintele Cleopa le zicea: „Moartea, moartea, moartea…, sicriul, târnăcopul, hârleţul! Gândeşte-te la moarte şi la câtă necurăţie iese chiar şi din cea mai frumoasă femeie la câteva zile după moarte”. Alteori zicea: „Cimitirul este facultatea facultăţilor şi şcoala şcolilor. Că auzi ce […]