Orice fel de schimbări spre mai bine încep de la însuşi omul

1357

Este fără sens a aştepta ca alţi oameni, ca societatea în întregime să se schimbe, dacă noi înşine nu dorim să ne schimbăm.

Orice fel de schimbări spre mai bine încep de la însuşi omul. Acum voi repeta cuvintele mele, care nu au plăcut cuiva: dacă noi săvârşim un neadevăr în viaţa noastră personală, familială, în domeniul profesional, de ce atunci cerem cu atâta ardoare ca adevărul să se înfăptuiască undeva la nivel macro, iar la nivel micro nu trebuie să existe? Oamenii nimeresc singuri în cursă: fiecare cere cu vehemenţă de la vecin, de la coleg, şef, să fie cuvios, dar totodată nu au de gând să devină singuri cuvioşi.

Şi aici Biserica propune o altă viziune asupra situaţiei. Nenorocirea noastră principală – nu sunt păcatele altor oameni, dar păcatele noastre proprii. Ţineţi minte, cum personajul piesei „La fund” spune: „Orice om vrea ca vecinul său să aibă soveste, dar nimănui nu-i convenabil să o aibă”.

Această înţelegere materialistă a omului, la care principalul este satisfacţia necesităţilor sale materiale, realizarea dorinţelor sale, când este convenabil să te înconjoare oameni cu soveste, pe când singur să nu fii cu soveste. Deseori cerinţele, adresate către Biserică, sună în felul următor: „Faceţi-l pe vecinul meu să aibă soveste. Fie ca să mă înconjoare oameni buni, oneşti, blânzi. Şi totodată nu vă băgaţi cu învăţăturile voastre la mine”.

Însă Biserica vorbeşte despre Mântuitor, Care vine să ne mântuiască de păcatele noastre. Deoarece nimeni şi niciodată nu va fi osândit de Dumnezeu pentru păcatele străine. Nimeni nu se va lipsi de viaţa veşnică din cauza viciilor altor oameni.

A fi fericit, a refuza răul, a face bine, a urma poruncile lui Dumnezeu – este important a le face nu atât vecinului, cât este vital pentru noi înşine.

Din Interviul publicat în ediţia specială a revistei „Foma” „Moscova Pascală”

„Foma”/Patriarchia.ru


Articole Asemănătoare
2229

Omul mândru nu are linişte nici in Rai

Mândria nu lasă sufletul să o apuce pe calea credinţei. Necredinciosului îi dau acest sfat: Să zică: „Doamne, dacă exişti, luminează-mă şi-Ţi voi sluji din toată inima şi din tot sufletul”. Şi pentru acest gând smerit şi dispoziţie de a sluji lui Dumnezeu, Domnul îl va lumina negreşit. Dar să nu spună: „Dacă exişti, pedepseşte-mă”, […]

Articole postate de același autor
17263

Ce facem cu lumânarea de la Înviere ?

În noaptea de Sfintele Paşti credincioşii vin la biserică, participă la slujbă şi iau lumină. Lumânarea Pascală este simbolul Învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii. ”Această lumânare arată că noi avem legătură cu Hristos cel Înviat. Plecăm cu lumânarea aprinsă acasă și ținem această lumânare de la Înviere pentru că este cea care ne-a adus […]



Urmăriți-ne pe Facebook!