Nu mă judeca, pentru că tu nu ai dus durerea mea

2158

Nu mă răni, pentru că deja a făcut-o serios viața.

Nu mă judeca, pentru că tu nu ai dus durerea mea.

Nu arunca vina pe mine, când deja lupt pentru a o duce pe a mea.

Nu mă îngreuna cu cuvinte amare, când am bolovani pe umeri.

Atinge-mă cu o mângâiere, când mă vezi tremurànd.

Sărută-mă cu cuvinte de pace, când aș plânge.

Apropie-te cu înțelegere, dacă nu înțelegi tăcerea mea.

Pansează-mi rănile sufletului, cu dulceața unei priviri.

Ușurează-mă de greutatea singurătății, cu un zâmbet sincer.

Și, iubește-mă cu aceeași certitudine cu care zorii pun capăt nopții.

C. Turroni, sursa facebook.com


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
135

Singurătatea este o pătimire cumplită

Intre singurătatea slăbănogului de pe malul scăldătorii Vitezda şi setea femeii samarinence este cale de un pas. Singurătatea este o pătimire cumplită. Poate cea dintâi dintre pătimiri. „Să nu  fie omul singur pe pământ” – este nu numai o constatare divină ci, mai ales, o sfântă poruncă. Slăbănogul de la Vitezda era un om singur. Păcatul aduce după sine boli şi, […]

Articole postate de același autor
186

„Dacă tinereţea ar şti… dacă bătrâneţea ar putea…”

– Prea Cuvioase, ce diferenţă credeţi că există între inteligenţa tinereţii şi înţelepciunea bătrâneţii? – Vă răspund printr-o cugetare franţuzească: „Dacă tinereţea ar şti… dacă bătrâneţea ar putea…”. Acesta-i răspunsul. – Ce etalon credeţi că trebuie să aibă tinerii pentru măsurarea faptelor lor? – O permanentă trezie! – Şi cum o găsim? – Totul este […]