Actualitate

Mărturisirea de seară îna­intea lui Dumnezeu

21

Suntem aşa, indiferenţi: „Eh, Doamne, ajuta-mă. Eh!… Dacă vrei, să mă ajuţi. Dacă nu, nu-i nimic.” Nu! Să ne socotim, după cum şi sun­tem, nevrednici. Că vezi ce zice Domnul: „Fiţi sfinţi, că Eu sfânt sunt.” Dar uite, noi greşim veşnic, de aceea nu putem niciodată să pretindem că suntem vrednici să ne ajute. Nu, că totdeauna calcăm voile lui Dumnezeu, vrând-nevrand. Ş-aşa că, daca ce­rem cu blândete, cu smerită cugetare ajutorul Dom­nului, într-aceaşi secunda harul Sfântului Duh ne ajută. Eh!… Dumnezeu să ne fie într-ajutor.

Să ne osârduim, că suntem în lumea asta aşa cum este astăzi, da’ cât putem, să nu fim nepăsători faţă de adevăr, că atunci e cea mai mare primejdie. Nu putem face întocmai cum ne sfătuieşte Biserica, cum ne sfătuiesc Sfinţii Părinţi, cum ne sfătuiesc Sfintele Cărţi. Eh, nu putem întocmai, da’ să nu fim nepăsători, să recunoaştem că da, în adevar, eu tre­buia să fac lucrul acela astăzi, şi nu l-am făcut.
 
De aceea spun aşa Sfintii Părinţi: omul, când ajunge seara şi se culcă pe patul lui, să se gândeas­ca ce a făcut în ziua aceea, ce bunătate a făcut sau ce răutate a făcut pe care nu trebuia să o facă, unde m-am dus şi ce am vorbit sau ce-a trebuit să fac si nu m-am dus? Câte metanii trebuia să fac eu astăzi, că puteam să fac 50, 100, cutare, şi n-am făcut de­cât numai două, trei?
 
Adică, să fie aşa ca un fel de mărturisire îna­intea lui Dumnezeu, înaintea cugetului Lui, ca prin asta să ne putem întări în adevăr, că adevarul este Biserica. Da’ dacă am mâncat, am băut, cutare, eh!… Nu! M-am dus la cutare prieten, ce am vorbit acolo? În loc să vorbim ceva de pace, uite, am cleve­tit. Vezi? Uite, să-mi ajute Dumnezeu să nu mai fac lucrul asta. Sau trebuia să mă duc în cutare loc să-l ajut pe prietenul cela, că uite, avea nevoie, sau să-i dau un ajutor, şi nu m-am dus. Şi asta vine asa, ca un fel de spovedanie a cugetului tau, ca să-ţi poţi indrepta drumul vieţii. Vezi, Sfinţii Părinţi numai cele bune ne-au învăţat. Trebuie să ne osârduim şi noi cât putem, şi Dumnezeu e cu noi.
 
Starețul Dionisie Despre Monahism și Sfântul Munte Athos, vol. III (Editura Prodromos, 2010

Articole Asemănătoare
38

Poți foarte multe să înveți și din căderi

Părinte, cum să explicăm lipsa de inițiativă, pasivitatea oamenilor din Biserică astăzi? Dumneavoastră nu vă legați de niște defecte ca să creați prin asta o problemă și o întrebare. Pentru că eu, când a fost să plec la mânăstire, acum vreo 50 de ani, au vrut să mă oprească foarte mulți inși, chiar unul din […]

Articole postate de același autor
609

O vizită de suflet la Centrul de reabilitare sociala a copiilor „Casa Gavroche”

Ziua de duminică, 27 februarie, a devenit una puţin mai deosebită atât pentru copilaşii de la centrul de reabilitare şi resocializare a copiilor aflaţi în dificultate “Casa Gavroche” din Chişinău, cât şi pentru tinerii din ASCO, care cu binecuvântarea părintelui Octavian Moşin, Președintele Sectorului Sinodal Activitate Pastorală pentru Tineret, au vizitat această instituţie. Deşi iniţial […]