Actualitate

Mărturisirea de seară îna­intea lui Dumnezeu

585

Suntem aşa, indiferenţi: „Eh, Doamne, ajuta-mă. Eh!… Dacă vrei, să mă ajuţi. Dacă nu, nu-i nimic.” Nu! Să ne socotim, după cum şi sun­tem, nevrednici. Că vezi ce zice Domnul: „Fiţi sfinţi, că Eu sfânt sunt.” Dar uite, noi greşim veşnic, de aceea nu putem niciodată să pretindem că suntem vrednici să ne ajute. Nu, că totdeauna calcăm voile lui Dumnezeu, vrând-nevrand. Ş-aşa că, daca ce­rem cu blândete, cu smerită cugetare ajutorul Dom­nului, într-aceaşi secunda harul Sfântului Duh ne ajută. Eh!… Dumnezeu să ne fie într-ajutor.

Să ne osârduim, că suntem în lumea asta aşa cum este astăzi, da’ cât putem, să nu fim nepăsători faţă de adevăr, că atunci e cea mai mare primejdie. Nu putem face întocmai cum ne sfătuieşte Biserica, cum ne sfătuiesc Sfinţii Părinţi, cum ne sfătuiesc Sfintele Cărţi. Eh, nu putem întocmai, da’ să nu fim nepăsători, să recunoaştem că da, în adevar, eu tre­buia să fac lucrul acela astăzi, şi nu l-am făcut.
 
De aceea spun aşa Sfintii Părinţi: omul, când ajunge seara şi se culcă pe patul lui, să se gândeas­ca ce a făcut în ziua aceea, ce bunătate a făcut sau ce răutate a făcut pe care nu trebuia să o facă, unde m-am dus şi ce am vorbit sau ce-a trebuit să fac si nu m-am dus? Câte metanii trebuia să fac eu astăzi, că puteam să fac 50, 100, cutare, şi n-am făcut de­cât numai două, trei?
 
Adică, să fie aşa ca un fel de mărturisire îna­intea lui Dumnezeu, înaintea cugetului Lui, ca prin asta să ne putem întări în adevăr, că adevarul este Biserica. Da’ dacă am mâncat, am băut, cutare, eh!… Nu! M-am dus la cutare prieten, ce am vorbit acolo? În loc să vorbim ceva de pace, uite, am cleve­tit. Vezi? Uite, să-mi ajute Dumnezeu să nu mai fac lucrul asta. Sau trebuia să mă duc în cutare loc să-l ajut pe prietenul cela, că uite, avea nevoie, sau să-i dau un ajutor, şi nu m-am dus. Şi asta vine asa, ca un fel de spovedanie a cugetului tau, ca să-ţi poţi indrepta drumul vieţii. Vezi, Sfinţii Părinţi numai cele bune ne-au învăţat. Trebuie să ne osârduim şi noi cât putem, şi Dumnezeu e cu noi.
 
Starețul Dionisie Despre Monahism și Sfântul Munte Athos, vol. III (Editura Prodromos, 2010

Articole Asemănătoare
393

Ceea ce noi nu putem face, o va face harul lui Dumnezeu

Puterea rugăciunii e mare, foarte mare, mai ales când este făcută de către mulți frați. În rugăciune comună se unesc toți. Să-l simțim pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Aceasta este viața noastră, bucuria noastră, comoara noastră. Toate sunt ușoare în Hristos. Când avem vreo problemă oarecare, noi sau altcineva, să cerem şi de […]

Articole postate de același autor
147

Dumnezeu are grijă de tine şi de toate lipsurile tale

O, cum nu ştiu oamenii că Domnul binecuvântează această viaţă şi cu ajutorarea și purtarea de grijă a traiului vieţii noastre! Când trăieşti o viaţă îngenuncheată la picioarele Domnului, Domnul „are grijă de tine” şi de toate lipsurile tale. El Se îngrijeşte de tine ca de un copil mic al Lui. El ia în grija […]