Mântuirea nu este un verdict final, dacă am făcut fapte bune

941

Singurul sens al vieţii e mântuirea. Doar că oamenii cred adesea că mântuirea e ceva ce ni se dă în urma unui verdict final, dacă am făcut nişte fapte bune. Mântuirea e fericirea, e raiul. Raiul nu e un loc. Raiul e starea de relaţie cu Dumnezeu, care se trăieşte încă de aici, de pe pământ.

E greu să iubeşti o idee. De aceea Dumnezeu s-a făcut om, ca să ne înveţe că îl putem iubi, iubindu-i pe cei de lângă noi. Mântuirea e dinamica acestei relaţii de iubire, cu toate suişurile şi coborâşurile ei. Nimeni nu se poate împlini în afara iubirii, în afara unei relaţii. Oamenii uită că Dumnezeu nu este singur, Dumnezeu este o relaţie (o treime), iar noi suntem făcuţi după asemănarea lui. Bucuria se cere împărtăşită, nu se trăieşte în singurătate. De aceea se spune că cea mai mare fericire e să iubeşti şi să fii iubit.

Extras din interviul cu  pr.Pantelimon de la Mânăstirea Oașa

 


Articole Asemănătoare
Articole postate de același autor
915

Imaginația–“pod al dracilor” care împiedică rugăciunea curată

Eu, păcătosul, vă spun teorie, că rugăciune practică n-am facut de cînd sunt eu, dar va spun teorie de la Sfinții Părinți. Iată ce vreau să va spun: mintea, înzestrata fiind de Bunul Dumnezeu și sufletul nostru cu voința și cu alegere, acestea sunt două puteri ale sufletului care trebuie să le foloseasca dupa ce coboara […]