Starea în care se află părinții în momentul concepției copilului, are o mare însemnătate asupra faptului cum va fi copilul. Unii și aceeași părinți se aflau în stări diferite când au fost concepuți copiii. Această stare duhovnicească a părinților va și influența unele trăsături duhovnicești ale acestui copil.
De unde atâta nefericire? De la faptul că atmosfera în care unii copii au fost crescuţi a fost una dominată de răceală, nemulţumiri, reproşuri, certuri etc. De la faptul că părinţii le-au spus pe parcursul copilăriei, şi probabil şi mai târziu, când deveniseră adulţi, „vorbe părinteşti” de genul: ● Eu te-am făcut, eu te omor. […]
Eu știu că nu prea v-ați gândit la ei, De frică poate, chiar din nepăsare, Atâtea chipuri s-au omis din amintiri, Și nu au zi cu roșu-n calendare… Ei nu au scris scrisori, decât spre cer… Când își lăsau amprentele pe ziduri, Și gropile comune când săpau, Stiind că vor pleca atât de singuri… Făcut-au […]
