Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele brațe slute
care să lupte nu mai vor.
Cât inima în piept îți cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus?
Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus?
Înfrânt nu ești atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ți-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunțările la vis.
Radu Gyr
Dumnezeu ne-a iubit pe noi şi a murit pentru noi „pe când noi eram încă păcătoşi”, zice Pavel (Romani 5, 8), adică, pentru ca Dumnezeu să-şi reverse dragostea n-a fost nevoie de dreptatea noastră, căci nu faptele bune mişcă iubirea lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu este ca şi oamenii, şi dragostea Lui există fără […]
Clipe dulci, dar și amare, trec zilnic pe lângă noi. Unele cioplesc în lemnul ori în piatra fiinţei noastre, altele sunt sunete ale unei simfonii divine. Cu gândurile ori cu faptele încercăm să scoatem, fiecare în parte, cuiele din scândurile vieții noastre. În fiecare dintre noi este clipa și veșnicia. Cu gurile acestea spunem rugăciuni. […]
