Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele brațe slute
care să lupte nu mai vor.
Cât inima în piept îți cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus?
Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus?
Înfrânt nu ești atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ți-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunțările la vis.
Radu Gyr
Dumnezeu ne-a iubit pe noi şi a murit pentru noi „pe când noi eram încă păcătoşi”, zice Pavel (Romani 5, 8), adică, pentru ca Dumnezeu să-şi reverse dragostea n-a fost nevoie de dreptatea noastră, căci nu faptele bune mişcă iubirea lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu este ca şi oamenii, şi dragostea Lui există fără […]
Să ne rugăm pentru cei dragi nouă. Noi, cei care am pus început pocăinţei, suntem, oricât am fi de răi încă, şi oameni buni, pentru că ne dorim să facem binele, să facem fapte bune. Dar se întâmplă să nu fim conştienţi ce faptă bună şi cât e de folositor să ne rugăm pentru cineva. […]
