Hristos a Înviat în toți

175
Am ajuns, iar, în mare, La peștii răpitori, Cu drapelul credinței. Să mă vadă smerită, Renăscută, după Învierile Din inima lor. Să le fiu acoperământ De la rănile nopților Când îi visam iar, casa mea. M-au întrebat cât de frumoasă Ne este viața șchiopătând Până la această dreptate. Am atins a scrie cum toți peștii S-au dezbrăcat de înstrăinare, Luminând credință în mare... Diana Ciugureanu-Zlatan

Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole postate de același autor
208

Nu putem merge niciodată spre Dumnezeu, decât pornind de la El…

Trebuie subliniată încă o dată coincidența profundă între iubire și cunoașterea lui Dumnezeu într-un act în mod indivizibil iubitor și înțelegător, în mod inseparabil unul în inima-minte. El condiționează aspectul existențial, experimental al credinței și explică pentru ce credința ortodoxă nu se definește niciodată cu termenul de adeziune intelectuală, ci ține de metanoia radicală a nous-ului, […]