Recunoștința pornește de la gesturile foarte elementare, pe care le învățăm de acasă. Generația mea a fost învățată să spună: „Sărut mâna mamă”, „Sărut mâna tată”…"Copii de astăzi nu mai sunt învățați de mamele lor, să spună la sfârșitul mesei ‘sarut mâna mamă’."
Ce este recunoștința? Sentimentul pe care-l recunoști când cineva, o persoană sau mai multe persoane sau o instituție ți-a făcut un bine. Și când ți se face un bine trebuie să mulțumești!
Clipe dulci, dar și amare, trec zilnic pe lângă noi. Unele cioplesc în lemnul ori în piatra fiinţei noastre, altele sunt sunete ale unei simfonii divine. Cu gândurile ori cu faptele încercăm să scoatem, fiecare în parte, cuiele din scândurile vieții noastre. În fiecare dintre noi este clipa și veșnicia. Cu gurile acestea spunem rugăciuni. […]
O femeie rea se chinuia în muncile fără de sfârşit ale iadului. Blestemând pe Dumnezeu, zise şi aceasta că Dumnezeu este nedrept: – Ce, eu nu am făcut nici un bine, Doamne? Auzind Dumnezeu aceasta, trimite un înger să-i cerceteze faptele în văzul ei. Şi găseşte îngerul că aruncase cu o ceapă după un sărac. […]
