Eu nu ştiu ce înseamnă să nu mai vrei să crezi!

1726

- Aţi spus că atunci când nu-L mai trăieşti pe Dum­nezeu, să crezi că totuşi L-ai simţit odată. Ce faci atunci când nu vrei să crezi?

- Maică, eu nu ştiu ce înseamnă să nu mai vrei să crezi! A, dacă nu vrei să crezi, asta înţeleg. Să nu crezi. Dar, dacă ai crezut şi dacă L-ai simţit odată este imposibil să nu mai crezi. Dacă se întâmplă asta înseamnă că n-ai cre­zut în Dumnezeu. Cei care se supără pe Dumnezeu se supără pe un idol pe care şi l-au făcut. E ca Ion care se supără pe Ioana, că nu mai e ca-n prima zi. Ioana nu mai e, că nici n-a fost. A fost doar o imagine din mintea lui! Aşa e şi cu dumnezeul ăsta. Dacă te-ai supărat pe el, să ştii că nu e un dumnezeu, e un gărgăune pe care ţi l-ai făcut în cap şi-i zici dumnezeu. Eu nu pot să înţeleg omul care L-a cunoscut pe Dumnezeu şi se poate lepăda de El. Ferească Dumnezeu să pot să înţeleg aşa ceva, dar cred că se poate lepăda de Dumnezeu cel care nu L-a cunoscut, ci doar şi-a proiectat toanele, dorinţele, pe un dumnezeu ima­ginar, dator să ne slujească aceste dorinţe...

Dacă nu vrei să crezi, nu crede! Dar asumă-ţi respon­sabilitatea vieţii pe care o vei duce. Vei avea necazuri care vor fi provocate doar de tine şi care vor avea scopul de a te trezi. În adâncul tău există chipul lui Dumnezeu şi sufletul tău, care strigă: vreau Acasă, vreau la Tatăl meu Ceresc, vreau la Bucurie. Şi tu zici: ba nu, stai acolo, că eu vreau la discotecă, vreau cu Ionel, vreau să fumez, vreau să beau. Aici e conflictul: ego-ul nostru, la supra­faţă, vrea ceva, eul nostru adevărat, sinele nostru, în care a intrat fiul risipitor, când „şi-a venit în sine", tânjeşte după Dumnezeu.

Din Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 101-102

 


Articole Asemănătoare
1913

Singurul lucru care rămâne între noi şi Dumnezeu este dragostea

Mă întrebi de ce avem nevoie de un Dumnezeu, de ce ar trebui ca El neapărat să existe. Crede-mă că nu ştiu ce să-ţi spun, aşa cum nu aş fi ştiut ce să-ţi răspund dacă m-ai fi întrebat: „De ce omul are cap, de ce are inimă, n-am fi putut să fim ca şi copacii?” […]

Articole postate de același autor
3559

Bucură-te lauda Poceaevului, nădejdea și mângâierea a toată lumea….

Sute de creștini, din diferite localități ale nordului Moldovei, porniți din orașul Bălți la data de 1 august au mers în procesiunea «Drumul Crucii» cu icoana Maicii Domnului de la Poceaev spre oaza de credință Sfânta Mănăstire Saharna, făcând popasuri în raioanele Florești, Șoldănești și Rezina. Cu cântări și slăviri închinate Împărătesei Cerului și a […]