Este fericirea o chestiune de voință?

837

Nu. O chestiune de voință este să intri în Bucuria care este a lui Dumnezeu. Bucuria o dobândim intrând prin ușile care duc la ea. Este chestiune de voință să facem poruncile lui Dumnezeu. Și nu de voință, ci de încordare a voinței, pentru că noi înțelegem prin voință puterea firii care zice: vreau! Dar, aceasta este voința care spune: așa să faci. Și pe urmă spune: deși am vrut, n-am putut. De ce? Pe lângă voință mai e o putere în noi care, în limbaj mai nou, se numește motivație. Noi o numim credință tare, hotărâre în credință. Voința singură nu poate să facă nimic. Dacă trupul meu are o făgăduință că, dacă faci asta, o să se întâmple asta, el va folosi voința ca să facă ceva pentru a dobândi cele făgăduite. Dacă sufletului meu i s-a făcut o făgăduință și el dorește asta, toate puterile lui vor fi „motivate” să urmeze voința. Altfel, nu vedeți cum câte unii pornesc, așa, tare, către credință și pe urmă dispar total. De ce? Pentru că a fost doar un act de voință. Voința nu e calul, ci frâul. N-am văzut vreun om care să ajungă undeva călare folosind numai frâul!

 

 Monahia Siluana Vlad, Meşteşugul Bucuriei, volumul II, Editura Doxologia, Iaşi, 2009, p. 206


Articole Asemănătoare
4796

De nu poți fi sfânt, fii măcar om!

De nu poți face 20 de metanii, fă 10, iar de nu poți face nici 10, fă închinăciuni. Dar fă! De nu poți sta o oră la rugăciune, stai măcar 5 minute, dar stai! De nu poți ajuna, măcar postește! De nu poți face bine, măcar nu face rău. De nu poți construi biserici, construiește […]

Articole postate de același autor
10689

Îi dau un ban lui Dumnezeu şi El îmi restituie zece!

Bătrânul Epifanie repeta adesea: „Am făcut un acord cu Dumnezeu. Eu să-mi golesc buzunarele şi El să mi le umple. Dumnezeu n-a trădat niciodată acordul, dar eu da! Şi Dumnezeu nu S-a plâns!” Bătrânul Iacob proceda la fel şi zicea: „Sume considerabile de bani au trecut prin mâinile mele, dar toate au destinaţia lor: suferinzii, […]