Drumul de la comunicare la cuminecare (I)

65

Oamenii de astăzi tot mai puțin comunică unul cu altul. Dar și mai puțin comunică cu Dumnezeu. Nimeni nu-și dorește o comunicare seacă, lipsită de suflet și de interes. Și doar atunci când începem a vorbi cu Dumnezeu suntem în stare să comunicăm mai firesc și mai sincer cu aproapele nostru.

Pentru că astfel se realizează descoperirea dumnezeiască, suntem îndemnați să cunoaștem cuvântul lui Dumnezeu, transmis, în special, prin Sfânta Scriptură.

O primă recomandare pentru oamenii de astăzi ar fi să deschidă Biblia, ca fiecare în parte să descopere mesajul lui Dumnezeu. Deși Biblia include atâtea personaje și evenimente, din diverse timpuri și locuri, de fiecare dată când parcurgem versetele scripturistice ne gândim la ce ne spune Dumnezeu anume nouă prin aceste personaje și exemple.

Cuvântul lui Dumnezeu este veșnic și se raportează la un permanent acum, la un prezent etern. Pentru fiecare dintre noi mesajul biblic este ca o „poveste” fără de sfârșit, de cunoaștere atemporală. Este o cunoaștere a lui Dumnezeu prin revelație. Citind Scriptura suntem într-un dialog, ba mai mult, într-o conlucrare cu Dumnezeu, căci El ne descoperă niște realități și ni le explică. Pentru ca apoi Scriptura să devină lucrătoare.

Iată de ce, pentru a descoperi tainele dumnezeiești, se recomandă să citim cel puțin câte un pasaj din Biblie zilnic. Însă de rând cu citirea din cuvântul lui Dumnezeu, e nevoie și de a participa la viața Bisericii, descoperindu-l pe Dumnezeu și chiar împărtășindu-ne din El, prin Trupul și Sângele Lui, ce se oferă la fiecare Sf. Liturghie.

Acesta este drumul de la comunicare la comuniune, adică unirea cu Hristos. Căci Dumnezeu nu vrea doar să-L cunoaștem, să vorbim cu El, dar și să ne împărtășim din El.

Apropiindu-ne de Dumnezeu, în viața noastră se așterne liniștea, dobândim pacea lăuntrică. Doar în preajma Domnului ne simțim odihniți sufletește. Prin rugăciune simțim cum Dumnezeu ne cercetează, ne revelează existența și astfel dobândim lumină, căldură... dragoste.

Simțim cum, de rând cu analizatorii biologici, se activează cei duhovnicești, începem să vedem dincolo de ceea ce se întâmplă în viața noastră cotidiană.

Raționalizând prea mult, îl excludem pe Dumnezeu din viața noastră. Și numai descoperindu-l în interiorul nostru, suntem în stare să trăim autentic, după modelul hristic, jertfindu-ne. Începem să conștientizăm că Dumnezeu e mereu aproape de noi, așteptând întoarcerea noastră, oricât de mult ne-am abate de la adevăratul mers al vieții.

Cuminecarea e comunicarea cu Dumnezeu, gustarea din El, însă fără a-l exclude pe aproapele.

În timpul Sf. Liturghii are loc transformarea materiei, Hristos ni se oferă și în felul acesta devenim împreună slujitori. Din moment ce începem să percepem cuvântul în euharistie, adică în împărtășanie, dobândim altă raportare la cuvânt.

Vorbirea noastră devine da sau nu, nu mai risipim cuvântul, puterea lui. Începem să folosim cuvintele cu multă cuviință, căci cuvântul are încărcătură și energie. Din acest motiv firea meditativă cere mai multă binecuvântare de la Dumnezeu decât pălăvrăgeală deșartă. Iar cuvintele noastre, ale celor ce Îl cunoaștem pe Dumnezeu și ne încredem Lui, devin de laudă și de mulțumire pentru toate binefacerile pe care le vedem și le simțim în viața noastră de zi cu zi.

Preot Octavian MOȘIN


Articolul Precedent
Articole postate de același autor


Urmăriți-ne pe Facebook!