Domnul ne învaţă din împărăţia cerurilor. Noi însă nu-L credem - nu credem că nu e voie să fii mojic, şi suntem mojici; nu credem că nu e voie să te enervezi, şi ne enervăm; nu credem că nu e voie să invidiezi, şi invidiem bunăstarea altora. Iar unii îndrăznesc să invidieze si harismele duhovniceşti de la Dumnezeu — acesta este, îndeobşte, un păcat înfricoşător, pentru că fiecare primeşte de la Dumnezeu ceea ce poate el să poarte.
Între oameni este foarte răspândită această boală a invidiei: ea fierbe în toţi. Ne invidiem unii pe alţii. Tot timpul ni se pare una sau alta, toţi ne dorim ceva mai grozav, mai bun, tot căutăm ceva pentru noi înşine. De această apucătură trebuie să scăpăm, pentru că dragostea tocmai că nu caută ale sale, ci caută folosul celuilalt. Iată înţelegerea pe care ar trebui să ne-o însuşim.
Cum să biruim iubirea de arginți, Editura Sophia, București, 2013, p. 62
