„Doamne, pentru rugăciunile tuturor celor care mă iubesc, mântuieşte-mă”

2519

Odată, maşina mea a căzut de pe un pod, rostogolindu-se de câteva ori. Nu a mai rămas nimic din ea, însă eu şi cu şoferul am rămas nevătămaţi. Aceasta s-a petrecut dimineaţa, în jurul orei cinci. Când m-am întors la biserica în care slujisem în acea seară. am întâlnit câţiva parohieni care se trezise la patru jumătate dimineaţa, fiindcă simţiseră că mă aflam în primejdie şi începuseră să se roage pentru mine.  

Prima lor întrebare a fost: "Părinte, ce ţi s-a întâmplat?". Cred că datorită rugăciunilor acestor oameni, eu şi cu şoferul am scăpat nevătămaţi.

Ar trebui să ne rugăm pentru aproapele nostru nu fiindcă Dumnezeu nu ştie cum să-l mântuiască, ci fiindcă El vrea ca noi să participăm la mântuirea celorlaţi. Desigur, El ştie ce anume are nevoie fiecare - atât ce avem noi nevoie, cât şi ce are nevoie aproapele nostru. Când ne rugăm pentru aproapele nostru, aceasta nu înseamnă în nici un caz că noi vrem să fim mai milostivi decât este Dumnezeu. Înseamnă că noi vrem să participăm la mântuirea lor. În rugăciune, nu ar trebui să uităm nici de oamenii pe care viaţa ni i-a scos în cale, nici de rugăciunile lor pentru noi. Fiecare dintre noi, atunci când mergem la culcare Îi putem spune lui Dumnezeu: "Doamne, pentru rugăciunile tuturor celor care mă iubesc, mântuieşte-mă".

sursa Ilarion Alfezev, Rugăciunea. Întâlnire cu Dumnezeu cel Viu. Ed. Doxologia 2016, p.47-48

 


Articole Asemănătoare
2018

Cum îmi pot găsi pacea și bucuria?

Cum pot să-mi păzesc pacea şi bucuria, să-mi găsesc firescul din mine şi să fiu mai simplu? Simplificaţi-o, pur şi simplu. Până şi întrebarea arată că puneţi cinci întrebări într-una singură. Încercaţi să vă concentraţi pe o singură direcţie de mers. Da? Deci să mergeţi pe o singură direcţie de mers, să aveţi conştiinţa împăcării cu sine, împăcării cu aproapele, să nu-L […]

Articole postate de același autor
5404

Dă cât poţi, dar dă!

Ne spunea mereu să facem milostenie. Zicea: „Dă cât poţi, dar dă! Că milostenia e mare înaintea lui Dumnezeu, şterge multe păcate!”. Iar alteori ne spunea: „Măi omule, milostenia te ridică la cer şi Dumnezeu îţi ascultă rugăciunea.” Părintele ne cerea mereu să dăm. Asta-i plăcea: să fii milos. Ne zicea: „Dacă primeşti, să dai. […]