Deseori oamenii vorbesc una, dar fac alta. Vă închipuiți cum ar fi dacă tot ce cunoaştem cu mintea am practica în viaţă?
O femeie văduvă avea doar un băieţel de 12 ani. De la o vreme ea s-a îmbolnăvit şi, neputând să se ridice din pat, era îngrijită de băiat, care, cu multă stăruinţă, făcea curat în casă, aducea apă, făcea focul şi chiar prepara de mâncare pentru ambii. Odată el s-a întors de la şcoală cu ochii plânşi, la întrebarea maicii, ce s-a întâmplat, el a răspuns, că a primit o notă insuficientă pentru că nu a putut comenta cuvântul „caritate”.
Din fericire, Dumnezeu a lăsat printre noi şi astfel de oameni care, neînvăţând prea mult teoria lucrurilor, ştiu a face mult şi a vorbi puţin.
Pr. Alexandru Iamandii
Extras din 153: Veniti de pranziti, Editura Cu drag, Chişinău 2012, p.169-170
