Despre frica de a nu fi iubit înapoi

3344

Se întâmplă să te îndrăgostești de cineva care nu îți împărtășește sentimentele. Și începi să lupți pentru acea persoană, să o aștepți, să te rogi sau chiar să îi manifești ceea ce simți. Te amăgești că îți răspunde, chiar dacă o face sub forma unor firimituri, hrănindu-te din când în cand cu o speranță. La un moment dat, începi să te învinuiești, crezând că dacă ai fi fost mai bun, mai frumos, mai inteligent, cu nu știu ce daruri și abilitați, cu alte diplome sau merite, poate că s-ar fi îndrăgostit de tine. Poate te-ar fi iubit dacă erai tu altfel sau suficient de. La un moment dat, realizezi că ai așteptat autobuzul în stația de tren, că te-ai mințit pe tine însuți. O lună, un an, trei, și unii o viață întreagă. Deși indicatoarele au fost mereu acolo, ți-au arătat unde te afli. Nu ai privit tu spre ele, voluntar sau nu.

După o astfel de experiență rămâi cu mai puține lecții și cu mai multe temeri. Să-ți scriu despre iubirea necondiționată? Să fim sinceri, adevărul este că așteptăm să fim iubiți de cei pe care îi iubim. Nu prea știm cum să facem altfel. Oricâte teste am primi, parcă niciodată nu învățăm răspunsul corect. Ne predăm, în schimb, fricii. În loc să spunem lucrurilor pe nume, cu maturitate, continuăm să construim viitorul pe baza unor minciuni. Da, dacă un om nu ne-a iubit, vom crede că nimeni nu o va mai face vreodată. Că nu merităm să fim iubiți. Greșit.

Vreau să rămână tipărite gândurile din momentul de față. Când iubirea nu-ți este împărtășită, înseamnă că Dumnezeu are pe altcineva pentru tine. Viața îți pune în cale mulți oameni, și unii rănesc, iau și pleacă. Și tu, probabil, ești un astfel de om pe drumul altora. Însă unul singur este binecuvântarea lui Dumnezeu pentru tine. Unul este cel care va răspunde afirmativ iubirii tale, care te va iubi așa cum ești tu. Pentru unul tu vei fi „ales”. Special, deosebit, unic. Nu trebuie să fii nici mai mult, nici mai puțin. Este de ajuns să fii.

Frica te ține captiv în trecut, așa încât tu nu mai poți vedea cine e în fața ta. Și chiar dacă ai putea privi, preferi să rămâi în celula ta decât să riști a fi rănit din nou. Crezi că te aperi, însă de fapt…fugi. Fugi de iubire. Nu știu dacă ești dispus ca astăzi să-i mai dai o șansă, dar eu mă rog ca Dumnezeu să-ți deschidă ochii ca să-L vezi pe cel care vine dinspre El. Mă rog să te aștepte.

Dacă cineva din trecutul tău ar fi trebuit să fie acum în viața ta, ar fi fost. Nu e vina ta. Dacă persoana care trece pe lângă tine nu se oprește ca să te descopere, înseamnă că nu e pentru tine. Nu-i din cauză că ești tu defect. Dumnezeu te cunoaște atât pe tine, cât și pe cel care va face parte din viitorul tău. Și acel cineva se va opri. Fără niciun dubiu. Fiindcă, spune-mi, cum ar putea să-i scape lui Dumnezeu tocmai întâlnirea voastră? Și cum nu ar curge o iubire cerească între doi oameni care au privit întâi spre Cer?

Ioana Sîrghei


Articole Asemănătoare
2893

Cruciuliţă pentru tata

Ana era pe cale de a închide magazinul, când ușa s-a deschis și a  intrat o fetiţă de vreo 6-7 ani. Părul castaniu al fetei era frumos aranjat în două cosiţe. Ochii mari o priveau cu atenție pe Ana. – Deja e închis – a vrut să spună Ana, dar ceva în privirea fetei o […]

Articole postate de același autor
833

Nu se poate să devenim desăvârşiţi fără suferinţă

In vremurile de odinioară, eremiţii obişnuiau să se trezească la miezul nopţii şi să săvârşească slujba de noapte. În continuare, dimineaţa, după ce se lumina de ziuă, săvârşeau Dumnezeiasca Liturghie. Chiar şi acum, la multe mănăstiri de la Sfântul Munte, slujba de dimineaţă, în special Liturghia, începe abia după ce răsare soarele. Deja la ultima […]