„Dacă vrea Maica Domnului…”

4401

În urmă cu vreo douăzeci de ani un oarecare stareț cu cei doi ucenici ai săi au mers la o oarecare chilie și au făcut priveghere pentru praznicul Bunei Vestiri. Era în Postul Mare. După priveghere părinții au luat o tratație și au plecat spre chilia lor. Trecând prin Karyes, ucenicul a întrebat pe stareț dacă este binecuvântare să cumpere pești, fiindcă numai în ziua aceea era dezlegare la pește în Postul Mare. Starețul i-a răspuns: „Dacă este voia Maicii Domnului să mâncăm pește, ni-i va aduce ea singură”. Când au ajuns la chilie au găsit o pungă agățată sus pe ușă, plină cu pești prăjiți, iar jos un vas cu supă de pește, cu o piatră așezată deasupra ca să nu o deschidă pisicile. L-au slăvit pe Dumnezeu și au mulțumit Maicii Domnului pentru purtarea ei de grijă.

Pentru un gând de mândrie s-a demonizat

Bătrânul Agapie Kapsokalivitul a venit la vârsta de 20 de ani ca să devină monah și a adormit la 90 de ani. Niciodată nu a ieșit din Sfântul Munte. Deși era bolnăvicios și suferea, a făcut răbdare. Era un postitor desăvârșit și un trezvitor. Se lupta cu demonii care i se arătau la vedere. Odată au făcut priveghere la biserica schitului, dar el nu știa. Toată noaptea aceea a suferit luptându-se cu demonii.

Odată i-a trecut un gând de mândrie, care îi spunea: „Oare ceilalți părinți fac atâta asceză și rugăciune?”. Din păcate, a primit gândul. Însă Dumnezeu, ca să-l vindece, a îngăduit de s-a demonizat și a început să facă lucruri nebunești. Părinții l-au închis în turnul Marii Lavre. La o priveghere în cinstea Sfinților Arhangheli, preotul slujitor a ieșit înaintea Sfintelor Uși și a spus părinților să facă rugăciune pentru bătrânul Agapie. În clipa aceea a s-a arătat Arhanghelul Mihail bătrânului Agapie și a alungat demonul. Dimineață, când monahul slujitor a venit să-i aducă mâncarea, bătrânul Agapie i-a spus liniștit: „În această noapte a venit Arhanghelul Mihail și m-a făcut bine”. L-au lăsat slobod, iar el și-a continuat nevoințale sale, de acum cu smerenie adevărată.

Cel cu voie proprie nu este bun de călugăr

A venit un oarecare om cultivat să devină monah și l-a primit un oarecare stareț al unei chilii pentru a-l încerca. La un hram al unei chilii cunoscute lor starețul a luat împreună cu el și pe fratele începător. Mergând pe jos, au ajuns la un loc unde cărarea se despărțea în două. Fratele a apucat-o pe cărarea care mergea înainte și a ajuns mai repede. Starețul a urmat cărarea mai netedă și când a întâlnit pe fratele începător, acela i-a spus: „Ai văzut, Gheronda? Am ajuns mai repede”.

Din aceasta starețul și-a dat seama că acel frate nu era bun de monah. A spus celor din obștea sa că îl va alunga, deoarece cel care ține la părerea și voia sa, nu este bun de călugăr.

După ce stătuse două luni, a fost alungat și a mers la Mănăstirea Esfigmenu. Părinții de acolo erau foarte mulțumiți de el și de aceea îi spuneau primului stareț: „Nu ne-ai trimis om, ci înger”. Starețul a răspuns: „Măcar de-ar fi așa! Dar vom vedea”. Pentru sporirea sa, l-au făcut peste doi ani schimonah, dar apoi a lepădat hainele monahale, s-a întors în lume și s-a însurat. Astfel s-a împlinit cuvântului starețului.

Fragment din cartea în curs de apariţie “Din tradiţia ascetică și isihastă athonită“.

Traducere din lb. greacă: Ierom. Ştefan Nuțescu

comuniuneortodoxa.ro


Articole Asemănătoare
1763

„Cu cartea minunilor Maicii Domnului lângă pernă, soția mea s-a vindecat!”

Într-o zi, un cuplu destul de tânăr, dintr-un oraș mare al Peloponezului de Sud, a venit la Mănăstirea Maicii Domnului „Varnakova”, pentru a mulțumi Maicii Domnului pentru ajutorul primit. La întrebarea de unde cunosc mănăstirea și harul pe care-l dăruiește Născătoarea de Dumnezeu, au răspuns că au cunoscut acestea dintr-o carte de minuni care a fost publicată de […]

Articole postate de același autor
1918

Dacă femeia nu este preţuită, atunci Însuşi Hristos nu este preţuit

Este o temă care priveşte România, care priveşte întreaga lume, familia, şi care pune mari probleme la ora actuală în Biserica Ortodoxă, pentru duhovnici în mod special. Tot ce vedem rău este din lipsă de trăire duhovnicească în familie. Noi ne-am obişnuit să condamnăm numai răul, mai precis numai efectul răului, nu şi cauza răului. […]



Urmăriți-ne pe Facebook!