Dacă Dumnezeu ne iubește atât de mult, de ce-i viaţa noastră aşa de necăjită?

1916

Aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unul Născut Fiul Său L-a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3, 16). De ce l-a dat spre jertfă, şi încă jertfă de cruce? Pentru că singurul grai care răzbate la inima oamenilor e jertfa cuiva pentru ei. Când moare cineva pentru tine, pe acela nu-l poţi uita niciodată.

O întrebare: dacă aşa de mult ne iubeşte Dumnezeu, cum se face că viaţa noastră e aşa de apăsată de tot felul de încurcături? Sau, dacă punem întrebarea cu cuvintele Scripturii: de ce pe cel pe care-l iubeşte Dumnezeu, îl ceartă, iar pe cel ce îl primeşte, îl bate? Cu alte cuvinte, dacă aşa de mult ne iubeşte Dumnezeu, de ce-i viaţa noastră aşa de necăjită?

Fiindcă altfel sunt judecăţile lui Dumnezeu decât judecăţile oamenilor. O mică pildă: altfel sunt judecăţile unui tată care îşi ia la rost copiii, decât e socoteala copiilor, dar când vin la minte deplină, atunci înţeleg care a fost judecata tatălui lor (când i-a pedepsit).

Aşa şi noi, când suntem înfăşuraţi în trup, suntem destul de legaţi întru înţelegerea trupească a vieţii, suntem prunci cu înţelegerea. Dar când vom scăpa de muritorul acesta de pe noi, atunci, cu mare recunoştinţă ne vom zori a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru toate încercările la care ne-a supus când eram în lume.

Trebuie, prin urmare, să lungim vederea şi dincolo de zarea acestei vieţi (nepricepând-o), în cealaltă Împărăţie, că altfel nu putem pricepe nevoile vieţii acesteia, şi nepricepând-o pe aceasta prin cealaltă, n-o putem nici răbda.

Dar dacă o înţelegem aşa cum este, pe una în legătură cu cealaltă, atunci oricât ar fi de necăjită, capătă o valoare nepreţuită şi atunci se întâmplă un lucru minunat ‒ omul iubeşte necazurile şi pe toţi cei care-l necăjesc, cu deosebire. Cu alte cuvinte, creştinul care stă liniştit pe conducerea lui Dumnezeu, vede că orice cruce a vieţii sale este o mărturisire a iubirii pământeşti a lui Dumnezeu, orice cruce e o treaptă a desăvârşirii.

Deci, dacă ne împărtăşim des cu Sfânta Jertfă a Domnului, ne împărtăşim cu taina iubirii supreme a lui Dumnezeu, care împărtăşire, printre alte daruri, îl are şi pe acela că ne ridică de la înţelegerea copilărească a vieţii, la înţelegerea pe care o avea Iisus, în temeiul căreia Îi suntem următori convinşi şi liniştiţi, oricât ar fi de neliniştită marea vieţii de aici, la cârma Bisericii fiind Tatăl nostru.

Din Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul şi diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, pp. 114-116


Articole Asemănătoare
2982

Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurențiu, anunță accelerarea procesului de canonizare a părintelui Arsenie Boca: ”Faptul că o persoană străină și de credință, și de neam își asumă dreptul de a fi urmaș al patrimoniului spiritual pe care îl oferă Bisericii părintele este strigător la Cer!”

Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurențiu Streza, vorbește, într-un interviu pentru Tribuna, despre principalele teme legate de viața Bisericii din zilele noastre. În privința discuțiilor din jurul înregistrării la OSIM a numelui Părintele Arsenie Boca spune că este un fapt nefiresc și ilogic, iar Biserica va grăbi procesul de canonizare. Înaltul Ierarh admite însă […]

Articole postate de același autor
1088

Vom trece prin această viaţă prin multe şi felurite ispite

Copilul meu, trebuie să înţelegem că vom trece prin această viaţă prin multe şi felurite ispite. Adesea vom stropi fiecare pas al vieţii noastre cu lacrimi şi suspine amare. În acest mod a voit Atotînţeleptul Dumnezeu ca omul să trăiască. Dar chiar El Însuşi nu a făcut excepţie de la această lege, câtă vreme întreaga […]



Urmăriți-ne pe Facebook!