Actualitate

Cum să ne alegem mirele sau mireasa…

6241


Un tânăr l-a întrebat pe stareţul Paisie Aghioritul:

- Părinte, oare o să-mi găsesc o fată bună, ca să mă însor şi să am mângâiere?

Stareţul i-a răspuns zâmbind:

- Dacă toţi o să-şi găsească fete bune, cu celelalte ce-o să facem? O să le punem la sare?

Viaţa de familie trebuie începută prin a te v ruga ca Domnul să ţi-l arate pe omul care îţi va fi sprijin şi ajutor. Bineînţeles, rugăciunea trebuie să premeargă acestei alegeri, dar dacă inima a ales deja trebuie să ne rugăm ca să fie după voia lui Dumnezeu. O oarecare femeie îmi povestea că atunci când era fată i-a plăcut un seminarist, şi atât de tare l-a îndrăgit, încât se ruga Domnului să aibă parte de el. Stătea în biserică, el stătea în faţă, ea îl vedea din spate, şi se ruga aşa: „Doamne, fie ce-o fi, numai să fie al meu." El a început să îi dea atenţie; au făcut cunoştinţă, au început să se întâlnească, el a cerut-o în căsătorie. S-au căsătorit, pe urmă el a devenit preot, au trăit împreună vreo doi-trei ani, au făcut doi copilaşi, totul mergea bine. Ei, şi s-a întâmplat o problemă cu instalaţia de gaz. El a zis: „Las' că o rezolv eu îndată." S-a otrăvit însă cu gaz şi a murit. Săraca plângea: „De ce am cerut aşa: fie ce-o fi, numai să fie al meu?" Domnul i-a îndeplinit cererea, şi iată că acum este văduvă. Iar după câţiva ani a murit şi ea pe neaşteptate, lăsând în urma sa doi copii. Iată ce se întâmplă câteodată. Da, trebuie să ne rugăm, însă trebuie neapărat, cum ne învaţă Sfinţii Părinţi, să lăsăm măcar puţin loc pentru voia lui Dumnezeu. „Nu cum vreau eu, ci cum vrei Tu." Nu „fie ce-o fie", ci „Doamne, Tu ştii mai bine: eu vreau foarte tare, însă Tu ştii mai bine".

Protoiereul Valerian Krecetov

Cum să întemeiem o familie ortodoxă, 250 de sfaturi înţelepte pentru soţ şi soţie de la sfinţi şi mari duhovnici, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2011


Articole Asemănătoare
8142

De ce merg la biserică?

Pentru că Dumnezeu mă iubeşte. Dacă nu m-ar fi iubit, m-ar fi lăsat să-mi continui viaţa aşa cum era ea: nici prea caldă, nici prea rece, fără vreun scop anume, cu multe vise spulberate încet de neputinţă, cu compromisuri şi resemnări în faţa „realităţii”, cu bucurii mărunte şi cu durerea permanentă a imposibilităţii de a […]

Articole postate de același autor