Atunci ai cele mai mari şanse. Pentru că dacă o ai, de fapt, numai ţi se pare că o ai, te poţi înşela! Când simţi că nu ai dragoste, o ceri şi vei primi. Să spui mereu: „Doamne, iubeşte Tu prin mine! Doamne, mângâie Tu prin mine. Adică, dacă tot mi-ai dat două mâini, dă-mi să mângâi cu ele. Iubeşte Tu!
Câteodată, fiind, după firea mea, mai dură, mai directă, mai aspră, zic: „Doamne, măcar să fie cu folos!”. Mă rog ca şi pe acestea să le folosească Domnul pentru dragoste, pentru zidire, chiar dacă eu greşesc. Să cerem fără încetare iubire şi vom dobândi. Să nu cerem numai dimineaţa şi seara, ci în tot ceasul. Şi cel mai minunat e când cineva ţi-e antipatic. Antipatia asta e un sentiment pe care nu-l putem controla. Ne trezim că cineva nu ne este simpatic deloc. Şi te întrebi: „Doamne, cum să iubesc o asemenea persoană? Te-ai gândit la mine când ai dat porunca asta? Nu vezi cât sunt de neputincios?” Şi El îţi va răspunde: iubeşte-o aşa cum o iubesc eu! Iubeşte cu puterea pe care ţi-o dau eu! Şi vei vedea minuni! Că Dumnezeu încă face minuni, dacă îi cerem! Numai să ne îndurăm să-I cerem!
Apoi, e important să înţelegem că iubirea nu este un sentiment! Porunca este ca mai întâi să-1 iubeşti pe aproapele ca pe tine însuţi, nu? Păi ce, eu, mă iertaţi că mă repet, am mai dat exemplul acesta, eu mă iubesc pe mine sentimental? Când mă scol din somn, îmi zic „Te-ai sculat iubire? Hai să ne spălăm. Mmmm, ce te iubesc!”. Da de unde! Ci simplu şi firesc: dacă mă doare capul, mă leg la cap, dacă mi-e foame, mănânc, dacă-mi e sete, beau, dacă-s obosită, mă odihnesc… Uite, aşa ar trebui să-l iubim şi pe aproapele. Fără prea multă emfază. Dacă avem şi sentimente, acestea colorează iubirea, în alb sau în negru, dar nu o motivează. Motivul iubirii trebuie să fie porunca lui Dumnezeu! Dragostea faţă de mama, de exemplu, nu înseamnă să-i spui toată ziua „Mamă, ce mult te iubesc”? Dar dacă o iubeşti, n-o să trânteşti uşa când doarme! N-o să laşi uşa deschisă la frigider, că ştii că se necăjeşte, nu? Ei, închide uşa, şi bei apă, şi-o deschizi şi pui sticla la loc după aceea. Iubirea e făcută din lucruri mici.
În situaţii mari, mulţi oameni se poartă frumos, n-aţi văzut şi deputaţii, până la alegeri se poartă frumos, dar după aceea? În lucrurile mici, acolo-l vezi pe om cum este. Înainte de a te mărita şi înainte de a te însura, să te uiţi cum se poartă prietenul sau prietena cu lucrurile mici, cum a pus paharul, cum a tras scaunul, ei, acolo vei vedea dacă iubeşte şi cum iubeşte!
Iată încă o „metodă” de dobândirea iubirii: Dacă locuieşti la etajul trei, când pleci la şcoală sau serviciu, până la parter să spui „Doamne miluieşte pe Ion, pe Vasile, pe Gheorghe” şi asta e iubire! Nu? Nu Zice nimeni să suni la uşă, să spui „Bună dimineaţa! Te pup, vecine, te iubesc!” Nu e nevoie! Totul e atât de simplu! Numai că pentru asta trebuie să vorbim mereu cu Dumnezeu, să-I cerem să-i mângâie pe cei din jurul nostru prin noi. Un zâmbet poate să salveze viaţa unui om. Noi nu ştim. Şi slavă Domnului că nu ştim. Viaţa noastră este ascunsă, cu Hristos în Dumnezeu.
Monahia Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei, Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi, Editura Doxologia, 2009
