Cum alungăm tristețea?

2187

Odată Stareţul Efrem Katunakiotul ne-a mărturisit: „La fiecare patru-cinci ani Dumnezeu îngăduie să vină peste mine un val de tristeţe. Gânduri de descurajare, de deznădejde înconjoară sufletul. Atunci este nevoie de răbdare până trece valul. Dar este bine ca nimeni să nu te observe. 

Să rămâi şi în bucurie şi în întristare acelaşi, liniştit şi cuviincios în afară şi netulburat înlăuntru. M-am adăpat din destul din cele mai dulci izvoare ale Raiului, dar am avut grijă să nu mă mândresc. Am băut şi din apele amare ale iadului, dar am avut grijă să nu fiu înghiţit de deznădejde”.

Din Ieromonah Iosif Aghioritul, Stareţul Efrem Katunakiotul, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2004, p. 52


Articole Asemănătoare
6966

Cea mai ucigătoare călcare de poruncă este judecarea aproapelui

Următoarea ușă a bucuriei este să-L mănânci și să-L bei pe Domnul, adică Sfânta Împărtășanie. Pentru că nimeni nu se poate bucura dacă e mort. N-am văzut un mort bucurându-se. Sunt senini așa la față, dar nu se bucură. Sufletul lor, probabil că e viu și se bucură, dar trupul lor nu mărturisește asta pentru […]

Articole postate de același autor
3525

De Paști mi-e dor de tine mamă

De Paști mi-e dor de tine mamă, Să vin la tine ca mai ieri Și tu să mă aștepți cuminte Printre atîtea primăveri. De Paști mi-e dor de tine mamă, De iarba deasă din pridvor, De vechiul scaun de la poartă Și liliacu-mbătător. De Paști mi-e dor de tine mamă, Să-mi ierți că m-am îndepărtat […]