Cel nevinovat îl iartă pe cel vinovat

3918

Haideți să încercăm să trecem uneori peste eul nostru şi-l iertăm pe fratele nostru, care a greşit şi care e vinovat. Că cel nevinovat iartă pe cel vinovat. Înţelegeţi? Nu cel vinovat îl iartă pe cel nevinovat, pentru că pe acela nu-l mai duce capul, că e întunecat.

Dar tu, care eşti nevinovat, tu îl ierţi pe cel vinovat şi îi ceri iertare. Acela se uită la tine, îţi dă două palme şi zice: „Îţi baţi joc de mine?”. Pe urmă îşi revine: „Tot eu i-am greşit, şi tot el îşi cere iertare” - și astfel, oamenii se împacă. Şi atunci am făcut şi noi un minim sacrificiu. Minim. Care la Dumnezeu, însă, contează ca imens. O, ce sacrificiu!

Din Preot Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăşi pe Hristos, Editura Agaton, Făgăraș, 2011, p. 154


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
2129

Cred că nu mă mai iartă Dumnezeu…

Într-o zi a venit la el un om plângând, să se mărturisească.  – De ce plângi, fiule? l-a întrebat mitropolitul. Ce păcate ai făcut?  – Înaltpreasfinţite, am slujit ca preot, fără să fiu preot. Am botezat, am spovedit, am îngropat, am slujit Sfânta Liturghie, am împărtăşit oameni. Am făcut cel mai greu păcat! Eu cred […]

Articole postate de același autor
1949

Prin post conștientizăm apartenența noastră la trupul bisericii

Postul, ca și orice lucrare de virtute, îl înfăptuim pentru noi înșine, și nu pentru Dumnezeu- în sensul în care, Dumnezeu nu are nevoie de acesta, pe cînd omul- care este bolnav și neputincios, găsește vindecare prin el. Mai mulți oameni, în special tinerii, au obiecții referitor la necesitatea postului: ce folos aduce acesta, de […]



Urmăriți-ne pe Facebook!