– Ce să fac ca să scap de singurătate? Mă simt tare singur şi-n plus nu reuşesc să-mi fac o prietenă.
– Păi, acum, singur poţi să fii inclusiv împreună cu prietena. Ştiţi? Era odată un film, Paşi în doi. Reversul paşilor în doi este singurătatea în doi. Să te ferească Dumnezeu! Uneori, o trăim la Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie. Toţi suntem foarte atenţi la Liturghie. Popa, bietul de el, îşi sparge plămânii, bojocii, rinichii, piciorul, capul, ochiul, acolo, să se audă şi, când se întoarce, ăştia au aceeaşi figură… Harry Potter cu ochelari fumurii! Acesta este simbolul unei însingurări comune. Singurătatea personală dispare în momentul în care în preocupările noastre devine persoană de contact Dumnezeu Însuşi.
Sigur că sunteţi singuri de vreme ce aţi construit permanent singurătatea. Singurătatea noastră, în general, se naşte din complexe – fie n-avem bani să fim cu gaşca, fie nu suntem bine îmbrăcaţi, fie zicem că nu arătăm bine, deşi pe bune că arătăm toţi bine, fie, fie, fie, fie… Treceţi peste aceste fie, fie, fie, şi să fie lumină şi găsiţi-vă prietenia! Mai munciţi, mai munciţi! Complexele nu se depăşesc prin psihoterapii, ci prin muncă. Munca l-a creat pe om, zicea unul dintre cei de nu foarte de demult, şi să ştiţi că aici nu greşea. Mai spun şi dracii adevăruri câteodată.
Din Preot Conf. Dr. Constantin Necula, Creștinism de vacanță, Editura Agnos, Sibiu, 2011, p. 143-144
