„Bănuțul dragostei”

6428

Într-o zi îngerul lui Dumnezeu întrebă bănuțul milei:

-Cine ești tu, bănuțule, că te văd așezat între lucrurile cele iubite de Dumnezeu?

-Eu sunt bănuțul pe care Bunul Dumnezeu l-a făcut pentru a fi dat de pomană, zise smerit, micul bănuț.

-Dar de unde vii tu, bănuțule?

-Vin din pușculița copiilor buni, din mâna albă a domnișoarelor smerite, din mâna muncită și plânsă a văduvelor, din portmoneul vechi și subțire al bătrânilor, din mâna binecuvântată a preoților.

-Și unde te duci acum, bănuțule?

-Mă duc să cumpăr suflete pentru Dumnezeu, ulei pentru candelele fecioarelor înțelepte, să aprind candela credinței ce se stinge la unii, să zidesc biserica cea vie a lui Dumnezeu, căci, pe cât mă vezi de mic eu stau totdeauna  la temelia bisericii.

-Spune-mi bănuțule, care-i taina ta: de ce ești așa iubit de Dumnezeu?

-Îngerașule, eu deschid porțile raiului, celui ce mă dăruiește în numele lui Hristos cu dragoste și cu inimă senină.

-Drum bun, bănuțule, și să cumperi, cu spor, cât mai multe suflete lui Dumnezeu!

„Pilde și povestiri” – Ed. Credința Strămoșească


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
27866

Spovedania soacrei

O creştină s-a dus la duhovnicul ei să se spovedească. Acolo, la biserică, părintele a întrebat-o cu blândeţe: – Ia spune, soră Tincuţa, ce-ai mai păţit? – Părinte, mărunţişuri din astea. Eu stau, precum ştiţi, cu soacra mea în casă şi cele mai multe păcate le fac din cauza ei. Am minţit, părinte; să vedeţi […]

Articole postate de același autor
463

Să nu spunem niciodată „Lasă că-ţi trece!”

Să stăm în preajma celui bolnav, să îi oferim răspunsurile şi ajutorul de care are nevoie. Să fim împreună cu el în durerea aceea. Nu există cuvânt mai greu pentru un suflet care suferă, decât acesta: „Lasă că-ţi trece!“. Să nu spunem niciodată acest cuvânt! Trece, dar atunci doare şi acea durere trebuie respectată. Indiferent […]