Atunci când zicem rugăciunea aceasta, legăm cu Hristos o legătură personală ce scapă raţiunii

2432

Dacă gândurile năvălesc asupră-ne şi ne opresc a ne ruga curat, trebuie să fim răbdători şi să strigăm „Doamne, miluieşte-mă!”. Prin această împotrivire activă preschimbăm, puţin câte puţin, firea omenească cea de după cădere, care face din noi fii ai celui dintâi Adam.

Luptăm, iar lupta aceasta trebuie să fie cu adevărat adâncă, să-şi însuşească un caracter cosmic. Nu, noi nu suntem doar nişte indivizi atacaţi de gânduri. Cu răbdare să strigăm: „Miluieşte-mă, miluieşte-mă!”. Iată cum să ne împotrivim relelor „gânduri”, cum să le împiedicăm a ne stăpâni. Nu vă daţi bătuţi prea curând, ci repetaţi rugăciunea până când ea va pătrunde în străfundurile conştiinţei voastre.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”. Atunci când zicem rugăciunea aceasta, legăm cu Hristos o legătură personală ce scapă raţiunii. Viaţa lui Hristos pătrunde puţin câte puţin în noi.

Unii se roagă în gând, cu mintea. Însă nu poate fi rugăciune fără ca inima să ia parte. În rugăciune, inima şi mintea sunt împreunate în chip nedespărţit.

Arhimandrit SofronieDin viaţă şi din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, p. 57


Articole Asemănătoare
949

Întotdeauna să ne rugăm ca Domnul să ne povăţuiască ce anume trebuie să facem

Întotdeauna să ne rugăm ca Domnul să ne povăţuiască ce anume trebuie să facem, şi Domnul nu ne va lăsa să ne rătăcim. Adam n-a avut înţelepciunea să-L întrebe pe Domnul despre rodul pe care i l-a dat Eva, şi pentru aceasta a pierdut Raiul. David n-a întrebat pe Domnul: „Este bine, oare, să iau […]

Articole postate de același autor
867

Dragostea biruiește moartea

Îmi amintesc de o fată, elevă de-a mea, care se afla în timpul războiului în Belgrad, după un bombardament. Toți părăsiseră o clădire care ardea. Când ea a privit în jos – să fi avut vreo 17 ani – a văzut o femeie în vârstă, care nu putuse să iasă din clădire. Atunci tânăra a […]