Bucuria în Dumnezeu

2539

 Bucuria în Dumnezeu nu este râsul, cântatul, dansatul, chefuitul, petrecerile, chiotele. Bucu­ria în Dumnezeu este o stare lăuntrică. "Este tresărirea sufletului", spune Sfântul Vasile cel Mare (P.G. 31, 225 B). Bucuria în Dumnezeu este satisfacţia interioară, dulceaţa sufletului, blân­deţea, liniştea, cucernicia şi bucuria mulţumitoare şi uitarea celor urâte şi toate acestea la un loc. Este, după Sfântul Ioan Gură de Aur, "deplinătatea lucrurilor" (P.G. 56,97).

Această bucurie nu stă doar în manifestări exterioare. Nu pentru că nu ar putea avea şi astfel de manifestări, precum zâmbetul, aerul de sărbătoare etc., dar nu stă numai în acestea. Poate exista şi fără acestea, chiar dacă, după Sfânta Scriptură "inima veselă înseninează faţa, care-i străluceşte de bucurie" (Pilde 15, 13).

Este însă posibil ca faţa să nu xprime bucu­ria pe care o are sufletul. Faţa scăldată de la­crimi poate să fie, însă inima omului să se bucure. De asemenea, este posibil ca omul să fie îndurerat, dar în adâncul său să se bucure.

Creştinul se bucură când simte prezenţa lui Dumnezeu. Se bucură când e aproape de oa­meni. Se bucură din dragoste şi pentru Dumne­zeul cel iubit, şi pentru oamenii prezenţi cei iubiţi.

Creştinul se bucură când făptuieşte binele şi dreptatea. Şi precum spune Sfântul Teodorit, "aceştia care făptuiesc binele şi dreptatea sunt plini de adevărata bucurie" (PG. 81,496).

Se bucură iar când împlineşte voia lui Dumnezeu sau când se face ceva spre slava lui Dumnezeu, precum zice Marele Vasile: "Bucuria cea în Hristos există când se face orice spre slava lui Dumnezeu şi în acord cu voia Sa" (P.G. 31, 1212 B).

Se bucură din pricina nădejdii, împlinind po­runca Scripturii care zice: "Bucuraţi-vă în nădej­de!" (Romani 12, 12).

Se bucură când are "fericita întristare" şi "fe­ricitul plâns", precum le numesc Sfinţii noştri Părinţi.

Se bucură atunci când ceilalţi din jurul lui se bucură, împlinind cuvântul: "Bucuraţi-vă cu cei care se bucură!" (Romani 12, 15).

Se bucură pentru slava sfinţilor. Se bucură pentru slava Bisericii.

Se bucură pentru Învierea lui Hristos, bucu­rie care-l umple deplin.

"Se bucură pururea întru Domnul", după cu­vântul Apostolului (Filipeni 3, 1; 4, 4).

Crestinul se bucură în bucuria lui Dumne­zeu. Şi oriunde există această bucurie nu există frică de deprimare, aşa cum spune şi Sfântul Eusebiu, "unde este bucuria în Dumnezeu, deprimarea nu se arată" (P.G. 61, 735).

Arhimadrit Spiridonos Logothetis, Deprimarea şi tămăduirea ei în învăţătura Bisericii, Editura Sophia, p. 102-104


Articole postate de același autor
785

Toţi cei ce umblă după plăceri, nu vor scăpa de primejdii căci sub orice plăcere e încolăcit un şarpe

Vremea de luptă are o clipă de mare cumpănă, şi anume: dacă mintea nu-şi aduce aminte cu credinţă de “Doamne Iisuse…”, i se întâmplă că încuviinţează momeala vrăjmaşului. Aici e graniţa între lupta după lege şi căderea în fărădelege. Deci, mintea căzută în hotarul fărădelegii, dă încuviinţarea ei voinţei, căreia încă-i suflă vicleanul boarea ameţirii. […]