În a doua jumătate a anilor 30 ai secolului trecut, în fosta RASS Moldovenească se începu-se un nou val de închidere a bisericilor. Majoritatea preoților transnistreni au fost represați. Mulți dintre ei au fost deportați din “zona de frontieră“ în orașul Pervomaisk (Olviopol), regiunea Odesa. Pentru a se putea întreține, preoții erau nevoiți să se angajeze la diferite munci în calitate de hamali, paznici ș.a.
În luna martie a anului 1938, au fost cu toții arestați și încarcerați în închisoarea din Odesa. Erau învinuiți de “activitate contrarevoluționară, ca membri ai unei organizații rebele contrarevoluționare”.
La 23 martie 1938 a avut loc judecata, în cadrul ședinței Troicii NKVD din regiunea Odesa, fiind condamnați cu toții la moarte prin împușcare. Printre cei judecați erau 11 preoți ortodocși, un preot ortodox de rit vechi și un epitrop. Preoții: Leonid Hodzițchi, Grigore Chirilenco, Terentie Grecu, Emanuel Surmeli, Evghenie Jdanovschi, Leonid Goncearov, Vasile Savițchi, Matei Conun, Iacob Mișevschi, Ioan Colesnic, Simeon Alexeev și Haralambie Alexeev.
În anul 1957, cei 12 preoți martirizați prin împușcare la Odesa, au fost cu toții reabilitați de către Procuratura regiunii Nicolaev.
Protoiereu Ioan Lisnic
http://protioanlisnic.blogspot.md/
