Mamă!
Ce vis frumos am avut aseară!
Se făcea că poporul român era demn
Voievozii circulau nestingheriţi prin istoria noastră.
Iar dacă vreun străin cu suflet hain
Se apleca spre inima unui copil
Ca să i-o otrăvească
Repede cobora de pe cruce un martir
Şi-l săruta pe frunte
Redîndu-i lumina cea dintîi.
Ce vis frumos am avut, mamă!
Se făcea că poporul român era demn.
A privi un fir de iarbă bătut de vânt sau mângâiat de soare este un secret de viaţă pe care oamenii nu numai că l-au uitat, dar nici nu mai vor să mai ştie de el. …Oamenii, când privesc un copac, o floare sau o frunză care tocmai le-a căzut în cale n-o pot vedea […]
În Sfânta Evanghelie se întâlnesc numeroase paradoxuri: primii vor fi ultimii, cel mai mare va fi slujitorul tuturor, cei care plâng se vor bucura, cel care moare va trăi… Paradoxul asupra căruia aş vrea să mă opresc este următorul: faptul de a păstra în mod conştient învăţături fundamentale în sufletele şi inimile noastre şi de […]
