Tânguire

5514

Doresc să simt din nou prezenţa

Harului Divin,

Ai inimii genunchi să-mi plec

Şi Ţie să mă-chin.

 

Să strig din nou, a câta oară,

O, Doamne, vino iar, 

Să pun din nou acelaşi vot, 

La sfântul Tău Altar.

 

S-aud din nou un glas duios,

O, dulcele Tău glas:

"Copilul Meu, pierdut ai fost,

Dar astăzi Te-am aflat."

 

S-alini din nou tristeţea grea

A sufletului meu, 

Să-mi plâng din nou cu lacrimi fuga, 

De Tine, Domnul meu.

 

Arhimandrit Augustin Zaboroşciuc


Articole Asemănătoare
345

„Noi – nu ne închinăm. Închine-se nerozii!…”

Părinţii voştri! Prăpastie de vreme nemăsurată între ei şi noi! Mii de mii de ani de va fi trecut de la viaţa lor până la a noastră şi tot nu li s-ar fi şters mai bine din inimile copiilor pomenirea şi dragostea şi evlavia şi felul. Ei au crezut şi s-au închinat, şi sufletele lor […]

Articole postate de același autor
116

Paradoxul iubirii Lui Hristos

În noaptea trădării, Mântuitorul Hristos ia cu Sine câțiva ucenici și-i roagă să privegheze împreună cu El. Însă după o bucată scurtă de timp, îi găsește dormind pentru că pleoapele lor erau îngreuiate de somn… Din toate instituțiile, Biserica este unica ce vorbește despre evenimentele care au fost sau care au să fie, la timpul […]