Doresc să simt din nou prezenţa
Harului Divin,
Ai inimii genunchi să-mi plec
Şi Ţie să mă-chin.
Să strig din nou, a câta oară,
O, Doamne, vino iar,
Să pun din nou acelaşi vot,
La sfântul Tău Altar.
S-aud din nou un glas duios,
O, dulcele Tău glas:
"Copilul Meu, pierdut ai fost,
Dar astăzi Te-am aflat."
S-alini din nou tristeţea grea
A sufletului meu,
Să-mi plâng din nou cu lacrimi fuga,
De Tine, Domnul meu.
Arhimandrit Augustin Zaboroşciuc
Părinţii voştri! Prăpastie de vreme nemăsurată între ei şi noi! Mii de mii de ani de va fi trecut de la viaţa lor până la a noastră şi tot nu li s-ar fi şters mai bine din inimile copiilor pomenirea şi dragostea şi evlavia şi felul. Ei au crezut şi s-au închinat, şi sufletele lor […]
„Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o lumina din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. Şi, căzând cu faţa la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar el a zis: Cine esti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl […]
