Slujbă arhierească de Adormirea Maicii Domnului la Catedrala Mitropolitană din Chișinău

5117

„Ceea ce ești izvorul milei Milostivirii ne învrednicește pe noi, Născătoare de Dumnezeu”

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Moldovei, alături de un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie închinată praznicului Adormirii Maicii Domnului la Catedrala mitropolitană „Nașterea Domnului” din Capitală.

Cu acest minunat prilej, zeci de credincioși au luat parte astăzi la Sfânta Liturghie oficiată de soborul preoțesc al catedralei mitropolitane, în frunte cu PS Siluan, sărbătorind împreună praznicul împărătesc al Adormirii Maicii Domnului, înălțându-și astfel rugăciunile fierbinți la Sfântul Altar și mintea lor la Sfânta Fecioara Maria – Maica Dumnezeului nostru.

Potrivit tradiției bisericești, sărbătoarea Adormirii Născătoarei de Dumnezeu este precedată de o perioadă de post, ce a fost stabilită încă din secolul al VII-lea. Adormirea Maicii Domnului este unul din Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe, sărbătorită pe 15/28 august. Această sărbătoare comemorează moartea, învierea și slăvirea Maicii Mântuitorului. Sărbătoarea mărturisește că Maica Domnului „a fost luată” de Dumnezeu în împărăția cerească a lui Hristos, în deplinătatea vieții ei sufletești și trupești.

Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria este cinstită în toată lumea creștină prin multe sărbători în cursul anului bisericesc, însă Praznicul Adormirii Maicii Domnului de astăzi reprezintă cea mai frumoasă și bogată învățătură cunoscută de credincioși, căreia imnografii i-au dedicat cele mai alese și frumoase imne și cântări, pentru că ea, după Învierea și Înălțarea Domnului, este cea mai apropiată și mai vie încredințare de slava menită celor ce cred în Domnul.

Moartea Maicii Domnului a fost o moarte adevărată, asemenea morții oricărui om. Însă o numim adormire, după cum arată Sf. Teofan Zăvorâtul, poate pentru că Preacurata nu a fost ținută mult timp în legăturile morții și în tărâmul stricăciunii, ci după trei zile s-a descoperit că ea a înviat, asemenea Fiului ei, Domnul nostru Iisus Hristos, dar mai ales că moartea aceasta a fost cu pace, lină, plăcută, cu dulceață, asemenea unui somn dorit după istovirea trupului de către ostenelile zilnice. Moartea e soarta tuturor, pe când slava de după moarte e moștenirea credinței curate și vii.

Semnificația bisericească a acestei sărbători ne arată puterea vieții, ca urmare a Învierii din morți a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Sfânta Fecioară Maria trecând din moarte la viață și de pe pământ la cer. Adormirea Maicii Domnului a fost ultimul moment din viața ei pământească, momentul de trecere la o altă viață, la viața cea fără de sfârșit, pentru care și noi Îl rugăm pe Dumnezeu să ne binecuvânteze să ne aranjăm cu toții duhovnicește în acest fel.

După Sf. Liturghie a fost săvârșit un Te-Deum cu înconjurul catedralei, apoi, Preasfințitul Siluan a adresat mesaj de felicitare și binecuvîntare tuturor celor care au venit să aducă laudă Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul mixt al catedralei mitropolitane condus de dna dirijor Angela Angheni.

„Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica vieții, și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre.”


Articole Asemănătoare
5150

Durerile ei au adunat durerile noastre şi le-a alinat

Viaţa Maicii Domnului a fost o Golgotă plină de dureri şi de cruci, plină de suferinţe şi umiliri, plină de plângere şi de lacrimi, de la naştere până la mormânt a avut duşmani, care au vrut să-i răstoarne năsălia unde era aşezată. Viaţa ei a fost plină de lacrimi şi de bucurii până la Adormirea sa, […]

Articole postate de același autor
4621

Cum vine omul la smerenie?

Ferice de omul care-şi recunoaşte neputinţa. Fiindcă această recunoaştere i se face lui temelie şi rădăcină, şi început a toată bunătatea. Căci de ar cunoaşte cineva cu adevărat şi ar simţi propria lui neputinţă, atunci şi-ar aduce imediat sufletul din lenea care întunecă cunoaşterea, şi ca o comoară ar strânge pentru el paza. Dar nimeni nu-şi […]