Actualitate

Si-au botezat copilul înainte de a-l deconecta de la aparate. După aceea s-a întâmplat o minune

90

Dylan Askin a fost diagnosticat la vârsta de doar 3 ani cu o formă foarte rară de cancer pulmonar. Kerry şi Mike Askin, părinţii lui Dylan, au mers de urgenţă la doctor cu el, iar micuţul a primit tratament. La doar o lună de la începerea tratamentului dur, Dylan a leşinat la şcoală. Din acel moment a început chimioterapia, iar prognosticul doctorilor s-a schimbat după incidentul de la şcoală: l-a băgat la Terapie Intensivă şi l-au conectat copilul la aparatele de respiraţie artificială. 

Acolo însă a contactat o infecţie care îi făcea organele interne să cedeze, astfel că inima lui ajungea chiar la 200 de bătăi pe minut. Medicii au sfătuit părinţii să ia o decizie în privinţa micuţului pentru a nu-l lasă să se mai chinuie: “A fost o decizie foarte grea, dar doctorii ne-au spus că organele îi cedează şi nu mai pot face nimic”, a povestit mama îndurerată.

Mike şi Kerry şi-au botezat fiul pe patul de spital şi şi-au luat rămas bun. În momentul în care i-au oprit calmantele, înainte de a-l deconecta de la aparate, copilul a început să îşi mişte picioarele, lucru care ar fi fost imposibil dacă ar fi fost într-adevăr în moarte cerebrală.

Uimiţi de rezultatul incredibil, medicii i-au făcut mai multe teste şi au ajuns la concluzia că se va recupera. Minunea de a se trezi s-a întâmplat după alte câteva săptămâni de respiraţie artificială. Acum Dylan este un copil normal, merge la şcoală la fel că ceilalţi copii de vârstă lui, dar continuă tratamentul pentru a îşi putea reveni complet. Această mai are doi fraţi, Bryce şi micuţul Logan.

sursa realitatea.net


Articole Asemănătoare
301

De ce nu-mi dai un soţ, Doamne?!

„Voi avea în curând 30 de ani, şi încă nu sunt căsătorită! Dar eu trebuie să dau naştere la copilaşi, cât mai pot aştepta! Vreau copii şi vreau un soţ, ca să locuiesc cu familia mea! Vreau familia mea! De ce Dumnezeu nu-mi dă un soţ! Doar eu toate cele necesare le fac: merg la […]

Articole postate de același autor
5571

Să ne păzim de duhul întristării…

M-a vizitat îndată după 1989 un scriitor care fusese şi el închis şi mi-a spus că a pregătit un plan straşnic privind scrierea unui memorial al puşcăriilor. L-am ascultat mai bine de două ceasuri prezentându-mi „proiectul”, iar la sfârşit, cu entuziasmele în flăcări, mi-a cerut binecuvântarea. I-am spus „nu”. Cum nu, s-a mirat el, crezând […]