La începutul secolului nostru, un preot cu credința îndoelnică, la o Sfântă Liturghie a adunat Sfintele Daruri și le-a pus împreună cu miridele de pe Sfântul Disc în Sfântul Potir. Se pare, însă, că degetele lui se atinseră în acel moment de Sângele Domnului.
Absent și indiferent, acesta și-a șters miinile de felon și n-a respectat regula care cere preotului să se șteargă foarte bine cu buretele, apoi să meargă la spălător și după aceea să-i împărtășească pe credincioși. Cand a luat în mâini Sfântul Potir și s-a întors către popor, să rostească ,,Cu frica de Dumnezeu…” toți înmărmuriți, au vazut pe felon urme de sânge, lăsate de mâinile lui pe veșmânt.
Oamenii au strigat, iar acela s-a întors și a așezat tulburat Sfântul Potir pe Sfânta Masa, pierdut, fără să știe ce să facă. Și-a scos felonul și l-a agațat undeva în Sfântul Altar. Și pentru multe zile, Sângele a rămas pe felon, cu mărturie neminciunoasă a Tainei înfricoșătoare și a Jertfei de pe Golgota…, sânge aprins, adevărat, viu, închegat…, Sângele lui Hristos.
Indiferența preoților în timpul săvârșirii Sfintei Liturghii este o dovadă de necredință și de lipsă de evlavie. Doamne miluiește-ne!
Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina 2005, p.262
