Mama mea, Sofia, nu știa carte, și era necăjită cu nu putea să învețe rugăciuni mai lungi, precum cele din cărțile de rugăciune. Părintele Arsenie i-a zis:
– “Roagă-te cum știi, că Dumnezeu îți primește rugăciunea.”
Avea Părintele și vorba aceasta de la Sfinții Părinți: “Roagă-te cum poți, ca să ajungi să te rogi cum trebuie.”
Într-o noapte, în vis, Maica Domnului a învățat-o pe mama mea următoarea rugăciune:
“Împărăteasa mea preabună, și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor, ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți, acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mă ca pe un neputincios, hrănește-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi, ci-l dezleagă precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă ajuți, și să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.”
Când s-a sculat din somn, mama știa deja rugăciunea pe de rost. Ne-a învățat și pe noi, copiii ei, ca nu cumva s-o uite. Dar n-a uitat-o niciodată. I-a spus și Părintelui Arsenie această rugăciune, și el i-a zis:
– “No vezi, așa să te rogi, cum te-a învățat Maica Domnului!”
După un timp, am descoperit că această rugăciune este și în Ceaslov (la finalul Rugăciunii de Dimineață), exact așa cum a învățat-o Maica Domnului pe mama mea Sofia, ceea ce ne dă certitudinea că rugăciunile care ne-au rămas de la Sfinții Părinți ai Bisericii nu sunt inventate de aceștia, nu sunt din mintea lor, ci le-au fost insuflate de Duhul Sfânt.
Sursa: Preotul Ioan Sofonea, “Am auzit un sfant vorbind: Parintele Arsenie Boca”, Editura Accent Print, Suceava, 2013
