Am poposit la Înălțarea Domnului. Tare ar fi bine ca întreaga societate să râvnească înălțarea și unirea cu Hristos Cel Înviat! Însă mulți au coborât praznicele la închinarea unui păhărel în plus. Și asta ne deranjează!
La sărbători uităm de evenimentul religios și ne scufundăm în distracții sau în griji pământești. Uităm că viața e dincolo, e veșnicia. Suntem atât de ieftini, încât schimbăm eternitatea pe niște lucruri trecătoare, păgubașe…
Să avem puterea de a ne ridica după fiece cădere. Tocmai în aceasta constă frumusețea vieții, în a lupta destoinic cu neajunsurile, ispitele și greutățile și de a le învinge.
Mesajul acestui praznic împărătesc este că viața e trecătoare și de ea, la vremea cuvenită, ne vom despărți. Dar să o facem frumos. Doar acolo, cu Domnul, e veșnica bucurie și desfătare, acolo e patria noastră.
Se zice că a fi ortodox înseamnă a fi acasă. Or, casa adevărată e în ceruri, căci Biserica pe pământ e în stare de provizorat. Iar acest lucru îl știe și îl simte fiecare creștin trăitor.
În viața aceasta trebuie să știi de unde vii și încotro mergi. Iar Biserica este cea care ne arată calea, căci ea îl are drept călăuzitor pe Domnul Hristos, care zice „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6).
Să râvnim Viața, care nu poate fi în afara Domnului. De la El am primit viața, drept dar, și întru El e sensul vieții. Doar virtutea ne ridică din starea păcătoasă, doar ea ne dă vlagă duhovnicească, tot ea ne dă aripi.
Viața are două componente distincte, care ne ajută întru înălțarea noastră: rugăciune și muncă. Deci actul mântuirii îl implică pe om,
care trebuie să depună efort intelectual, fizic, dar și lăuntric, precum și pe Dumnezeu, Care susține această trudă și o încurajează, o motivează și chiar o răsplătește.
Astfel, nimic nu cade din cer, ci totul se muncește și este susținut de Dumnezeu, Care nu doar veghează, ci chiar ajută!
Să alegem viața, deci să iubim, jertfindune, și astfel vom omorî răul şi vom rămâne veșnici pentru Cel de Sus. Să ne dea Domnul înțelepciunea de a alege partea cea bună, care nu se va lua de la noi.
Preot Octavian Moşin
