Dumnezeul meu, Tu mi-ai dat soție ca să îmi fie însoțitoare nedespărțită a vieții mele și să îmi fie părtașa sorții în vremea călătoriei mele pe pământ. Fă, Preabunule, să cunosc că încredințându-mi această făptură din mâinile Tale, mi-ai încredințat-o ca să lucrăm împreună toată virtutea; că deși florile frumuseții, blândeții și bunătății sunt însușirile firii sale, prin însăși firea sa totdeauna este supusă la diferite slăbiciuni și neputințe. Ajută-mi să nu fiu asupritor și nedrept cu ea. Să nu pretind lucruri mai presus de puterile ei și împotriva poruncilor Tale. Căci dacă nu cerem de la strălucitorul trandafir să înflorească înainte de vremea sa și de la frageda viorea să aibă tăria și trăinicia copacilor, cum voi cere de la soția mea lucruri mai presus de puterile ei? Fă să mă port față de ea totdeauna cu dragoste și blândețe, și când rătăcește să o întorc cu bunătate din amăgirea ei. Alungă din inima mea mândria neomenească și cruntul drept al celui mai tare, care m-ar îndemna a mă purta cu asprime și a chinui o făptură pe care dragostea a adus-o lângă mine și pe care Legea o ține lângă mine când poate această dragoste se stinge. Fă să înțeleg că este nedrept a asupri o făptură slabă și fără nici o apărare, că este nevrednic a disprețui și a călca în picioare o floare ce mi-a pricinuit bucurie în frumoasele zile ale primăverii vieții mele.
Dreapta judecată îmi poruncește, o, Dumnezeul meu, ca fiind și eu însumi căzut în mii de greșeli și neajunsuri, să le sufăr cu răbdare pe cele ale soției mele, și-mi arată că omul este supus amăgirilor și rătăcirii și că fapta dragostei poruncite de Tine este a ierta și a trece cu vederea greșelile aproapelui. Și, numai astfel purcezând, îți cerem ca Tu să ne ierți, precum iertăm și noi.
Fă să cunosc ca această făptură pe care mi-ai încredințat-o, fiind supusă prin gingașia și neputința firii ei la multe feluri de boli și slăbiciuni, se cuvine să mă port cu ea cu blândețe și iubire, să îi fiu sprijin în bolile și slăbiciunile ce sunt legate de firea ei și să nu uit niciodată că ea este mama acestor copii de care mă bucur și care mă veselesc prin mângâierile lor; că aceștia sunt un dar al dragostei ei și ar fi nedrept a disprețui pomul care a dat așa frumoase roade.
Păzește inima mea, Dumnezeule, de ucigătoarea otravă a geloziei și bănuielilor, și fă să cunosc că acestea nu fac decât a depărta dintre noi iubirea și fericirea.
Ajută-mi ca prin vorbe și fapte bune să-i dovedesc soției mele că are în mine cel mai bun și mai iubitor însoțitor. Și dacă nu voi reuși în acest chip, să mă feresc a i-o dovedi întrebuințând mijloacele cele nefolositoare. Asprimea și purtarea rea întărâtă duhurile în loc să le apropie; iar purtării blânde și înțelepte și dragostei îndelung răbdătoare nici cea mai stricată inimă nu i se poate împotrivi până în sfârșit; căci gheața groasă ce acoperă râurile se topește când vântul cald al primăverii suflă fără oprire.
Dumnezeul meu, Tu care cârmuiești inimile oamenilor spre cele bune, cârmuiește asemenea și pe ale noastre și fă ca deplina înțelegere să unească sufletele noastre.
Iar dacă Tu ai hotărât, Doamne, să cerci inima mea, dă-mi răbdare, ajută-mi să nu mă port împotriva poruncilor răbdării, nici să fiu nedrept cu alții pentru că ei s-au arătat nedrepți față de mine.
Fă să cunosc că numai simțămintele de dragoste înrâuresc celelalte suflete. Întărește inima mea în bunele hotărâri, și ajută-mi ca prin purtarea mea să nu fac nefericită făptura pe care bunătatea Ta mi-a încredințat-o. Ci, printr-o înțeleaptă unire, bucurându-ne de fericire pe cât poate omul a se bucura pe pământ, să binecuvântăm totdeauna numele Tău. Amin.
