Sfânta Tatiana s-a născut şi a trăit la Roma, într-o familie de nobili, în secolul al III-lea, în vremea împăraţilor Alexandru Sever şi Maximian, recunoscuţi în epocă pentru cruzimea manifestată faţă de creştini. Tatăl Muceniţei, deşi a fost ales de trei ori proconsul în administraţia imperială, îmbrăţişa pe ascuns credinţa creştină şi fiica lui a fost crescută în spiritul iubirii de Hristos. La vremea când trebuia să se mărite, Tatiana a refuzat să-şi întemeieze o familie şi a ales viaţa monahală. Pentru dăruirea cu care-şi împlinea misiunea, ea a fost numită diaconiţă într-o biserică din Roma.
Rolul diaconiţelor
În zorii creştinismului, în Biserica primară, diaconiţele făceau parte dintr-un ordin clerical, fiind hirotonite de preot. Ele aveau misiunea să-l ajute pe preot la administrarea Sfintelor Taine (Botezul şi Mirungerea- ungerea cu Sfântul Mir a fetelor şi femeilor care se botezau ), la catehizarea lor. Potrivit uzanţelor severe ale vremii, botezul nu se împlinea la vârsta prunciei, ci la maturitate, iar fetele şi femeile care doreau să se boteze, nu puteau fi atinse de un bărbat, chiar dacă acesta era preot. De aceea, preotul era ajutat la împlinirea ritualului de o diaconiţă. Mai târziu, Mirungerea, ungerea cu Sfântul Mir împlinită de diaconiţe, s-a păstrat doar în anumite lăcaşuri creştine: în Biserica rusă şi în Biserica greacă, instituţia diaconiţelor există şi astăzi. În ţara noastră, în Biserica română, doar în unele mânăstiri, preotul este ajutat de o femeie care împlineşte misiunea diaconiţei şi este îmbrăcată cu un veşmânt special.
În misiunea ei, Tatiana s-a dedicat slujirii lui Dumnezeu: îşi petrecea vremea în post şi rugăciune, ajuta la îngrijea bolnavilor, îi ajuta pe cei care se confruntau cu necazuri şi- l ajuta pe preot de câte ori era nevoie în Biserică. Totuşi, pentru acele vremuri, când împăratul se ruga şi aducea jerfe idolilor, Tatiana ducea o viaţă periculoasă.
Patimile Tatianei care n-a renunţat la credinţă
Chemată de puternicii zilei în templul lui Apollo pentru a-i aduce zertfe, Tatiana a refuzat şi s-a rugat cu credinţă lui Hristos. Din acel moment au început pătimirile Tatianei. La început i s-a tăiat părul, iar trupul i-a fost împuns cu suliţa; a fost spânzurată şi aruncată în cuşca unui leu fioros. Ajunsă din nou în templul care adăpostea idolii, Tatiana a refuzat să le aducă jerfe, iar prin rugăciunile ei, adresate lui Hristos, s-au prăbuşit statuile acestora, iar muceniţa a fost supusă din nou chinurilor. De fiecare dată, îngerii au salvat-o şi, în ziua următoare, călăii Tatianei constatau că rănile ei se vindecau ca prin minune. Mai mult, când a fost aruncată în cuşca leului fioros, călăii au constatat cu stupoare că fiorosul animal a început să se gudure la picioarele diaconiţei. Patimile Tatianei au continuat zile în şir, iar ea era salvată de la supliciu de Hristos pe care-l invoca în rugăciuni şi de o ceată de îngeri, aşa cum se menţionează în Vieţile sfinţilor.
În cele din urmă, preoţii păgâni au fost convinşi că Tatiana este vrăjitoare şi aşa se explică şansa ei de a scăpa cu bine din orice chin. De aceea, i-au tuns părul pentru a alunga diavolii ascunşi în pletele ei. Pentru a fi convinsă să se roage idolilor, Tatiana a fost închisă în Templul lui Zeus. În ziua următoare, preoţii păgâni au constatat cu stupoare că statuia acestuia zăcea la pământ, sfărâmată în zeci de bucăţele. Într-o zi de 12 ianuarie, în jurul anului 225, d.Hristos, Tatiana şi tatăl său au fost omorâţi prin decapitare şi au primit cununa mucenicească.
În Biserica Ortodoxă, Sfânta Tatiana este prăznuită cu multă evlavie în ziua de 25 ianuarie. Minunile săvârşite în rândul credincioşilor, şi al tinerilor care i-au cerut ajutorul, acolo unde aceştia se roagă la moaştele ei, au făcut ocolul pământului.
În ţara noastră, tinerii cer ajutorul Sfintei Muceniţe
Capul Sfintei a fost adus de la Constantinopol la începutul secolului al XVI-lea ( în anul 1517) de Neagoe Basarab. Domnitorul l-a dăruit Mănăstirii Curtea de Argeş, care este ctitoria sa. Începând cu anul 1949, moaştele sale au fost mutate la Catedrala Metropolitană Sfântul Dumitru din Craiova, unde se păstrează şi astăzi.
Mii de tineri pelerini se îndreaptă în ziua praznicului spre Catedrala din Craiova unde se roagă pentru sănătate, pentru reuşite la examene, pentru căsătorie şi spor în munca lor.
Puterea exemplului
Minunile pe care le-a făcut Sfânta în viaţa celor care i-au cerut ajutorul îi îndeamnă pe mulţi studenţi din diferite centre universitare să vină să se roage la cinstitele moaşte. În lume, Sfânta Tatiana este ocrotitoarea tinerilor şi studenţilor, iar în Rusia, Ucraina şi Belarus, sărbătoarea este cunoscută şi ca zi a studenţilor.
De asemenea, Sfânta Tatiana este şi protectoarea clerului, pentru că ea a slujit ca diaconiţă la Sfântul altar.
Părticele din moaştele sale se găsesc în multe lăcaşuri de cult
Mâna dreaptă Sfintei se odihneşte în Biserica Mânăstirii Adormirea Maicii Domnului a Peşterilor din Rusia.
Părticele din moaştele Muceniţei se mai găsesc în Biserica Sfintei Tatiana din Moscova, iar un fragment din moaştele sale, la care se închină pelerinii americani, se găsesc în religvariul Mănăstirii Schimbarea la Faţă din Brookline, Massachusetts.
Sursa: ortodox.md
