Sfântul Vasile cel Mare în înţelepciune, în virtuţile creştineşti şi în post, în acest scop, al cumpănirii vieţii prin post şi alimentarea chibzuită a omului trăitor pe acest pământ, zice aşa: „Înfrânarea (de la bucate) se măsoară fiecăruia după puterea sa trupească. Eu socotesc că nu-i fără de primejdie ca, ruinând, prin înfrânare nemăsurată, puterile trupului, să-l faci inactiv şi incapabil de fapte bune”.
Postul este, deci, o potrivire a vieţii omului, ca apa din oala pe care o pui la foc. Dacă oala pusă la foc e goală, mai pui apă în ea, ca să nu se spargă de tăria focului; iar dacă e plină-ochi, mai deşerţi din ea, ca nu cumva, fierbând, să curgă în foc şi să-l stingă.
La întreţinerea vieţii omeneşti trebuie alimentaţie cu chibzuială sănătoasă şi înţeleaptă, aşa cum cu chibzuială se alimentează motoarele maşinilor cu benzină, motorină, ulei, apă şi alţi combustibili; sau cum se alimentează feluritele maşinării electrice şi becurile de iluminat, de la uzina electrică. Ce e prea mult – vatămă, şi ce e prea puţin – păgubeşte.
Din Protosinghel Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune, Editura Agapis, București, 2008, p. 100
