În vara anului 1991, o femeie sectantă din comuna Frătăuți-Suceava s-a dus la soacra ei, o creştină foarte evlavioasă, bolnavă. Nora, văzând pe perete o icoană mare, frumoasă a Maicii Domnului, la care se ruga bătrâna ziua și noaptea cu lacrimi, i-a zis cu mânie: „Mamă, nu te mai închina la icoane, căci icoanele sunt idoli!”
Apoi, pornindu-se cu furie, a luat icoana de pe perete și a aruncat-o în sobă, fiind jeratic mult, și a ars sfânta icoană. Atunci, bătrâna a plâns și cu lacrimi i-a zis din patul suferinței: „Eu sunt bolnavă și neputincioasă, și nu pot să-ți fac nimic, dar o să te ardă Maica Domnului. Tu vei vedea!”
Aceasta s-a întâmplat într-o sâmbătă. După o săptămână, nora sectantă făcea mâncare la o nuntă ca bucătăreasă. Cum așeza mâncarea la foc și cocea pâine în cuptor, deodată o limbă de foc a ieșit din gura cuptorului, i-a aprins hainele și în câteva clipe a ars toată în flăcări, în strigăte cumplite de durere. Până au venit oamenii să o salveze, era deja moartă. Numai o parte din oase au putut aduna.
De această grea pedeapsă s-au cutremurat toate satele din jur. Iată cum pedepsește Dumnezeu pe cei ce hulesc Biserica, preoții, Sfânta Cruce și Sfintele Icoane. Acea femeie, nu numai că hulea cele sfinte, ci a căutat să le profaneze și să le distrugă. Această soartă vor avea toți cei ce hulesc credința ortodoxă apostolică și toate cele sfinte.
„Așa să fie!”
Din Arhimandrit Ioanichie Bălan, Istorioare duhovniceşti, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 17-18
