17 preoți din Arhiepiscopia Bucureștilor au fost hirotesiți duhovnici miercuri, 02 martie 2016.
Slujba a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în paraclisul istoric al reședinței patriarhale cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
Părintele duhovnic este un medic care tratează răni sufleteşti
În cuvântul de învățătură, Preafericirea Sa le-a vorbit celor prezenţi despre responsabilitatea duhovnicului. Patriarhul României a evidenţiat faptul că aceasta este „o responsabilitate foarte mare și în același timp o mare binecuvântare pentru că părintele duhovnicesc este cel care ajută pe fii și fiicele duhovnicești să crească” spiritual. „Părintele duhovnic este un medic care tratează răni sufleteşti”, a subliniat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
„Ca părinte duhovnicesc, duhovnicul nu este un simplu dezlegător de păcate care dezleagă în mod mecanic păcatele mărturisite, ci este ca un medic care tratează răni sufleteşti şi le vindecă duhovniceşte ajutând în acelaşi timp pe fii şi fiicele duhovniceşti să crească spiritual, să înainteze în viaţa duhovnicească. De aceea, cineva spunea: «Daţi-mi duhovnici buni şi vom schimba faţa lumii». Schimbarea nu se face din exterior, ci adevărata schimbare a omului se face din interior, din conştiinţa, din simţirea lui pe baza luminii credinţei. Deci, duhovnicul este un ziditor de suflete prin cuvânt, dar şi prin rugăciune”, a spus Preafericirea Sa.
Slujirea de părinte duhovnicesc este o slujire ziditoare de suflet
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, i-a îndemnat pe tinerii duhovnici la citirea Sfintei Scripturi și a Vieților Sfinților ca ajutor în povățuirea credincioșilor, arătând că slujirea de „părinte duhovnicesc este o slujire ziditoare de suflet”.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a evidenţiat că „din vieţile sfinţilor înţelegem cum au procedat ei în cazuri aproape similare” şi că „deşi există diferenţe de veacuri între diferinţi Sfinţi Părinţi, duhovniceşte există şi o convergenţă în gândire, deoarece natura umană rămâne aceeaşi în mare parte chiar dacă social contextul se schimbă şi anume omul are dorinţă de iubire veşnică în orice context şi are nevoie de creştere spirituală”.
În ceea ce priveşte această slujire de părinte duhovnic, este mai importantă maturitatea duhovnicească decât vârsta biologică, a mai precizat Patriarhul României, dându-l exemplu pe Sfântul Ioan Scărarul,„deoarece darul lui Dumnezeu se comunică oamenilor după râvna lor de a creşte spiritual”.
Sursa basilica.ro
